Blaise Pascal s-a nãscut pe 19 iunie 1623 în Clermont şi a murit la Paris în 19 august 1662. Tatãl lui, un judecãtor din Clermont, având la rândul sau un anumit renume în ştiinţa, s-a mutat în Paris în 1631, pentru a-şi continua propriile studii pe o parte, şi pentru a-şi educa unicul sãu fiu care dovedise deja abilitãti excepţionale. Micul Blaise a fost ţinut acasa pentru nu se obosi prea mult şi din acelaşi motiv educaţia lui a fost mai întâi restrânsă la învaţarea limbilor straine, neincluzând evident matematica. Acest program a simulat curiozitatea băiatului şi, într-o zi, la doisprezece ani, a întrebat ce este geometria. Învaţatorul lui i-a rãspuns cã este ştiinta construirii figurilor exacte şi a determinãrii proportiilor dintre diferite parţi ale lor. În curând Pascal se apuca de studiat geometria, sacrificându-şi timpul de joacã şi în ciuda restrictiilor care îi erau impuse, şi în câteva sãptãmâni descoperã singur multe proprietăti ale figurilor. Cea mai importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egală cu două unghiuri drepte, respectiv 180 de grade. Se pare că dovada consta simplu în împăturarea unghiurilor peste figură astfel încât vârfurile lor să se întâlnească în centrul cercului înscris în triunghi. O demonstratie similară se poate obtine prin împăturarea unghiurilor astfel încât ele să se întâlnească pe piciorul perpendicularei duse din vârful unghiului cel mai mare pe latura opusă. Impresionat de această demonstratie inteligentă, tatăl său i-a dat o copie a cărtii Elementele de Euclid, pe care Pascal o citeşte cu interes pânã când o învată.
La vârsta de paisprezece ani este admis la întâlnirile săptămânale tinute de Roberval, Mersenne, Mydorge şi de alţi matematicieni francezi. În final din aceste şedinţe se naşte Academia Franceza. La vârsta de şaisprezece ani Pascal scrie un eseu despre conice, iar la optsprezece ani construieşte prima maşinã aritmeticã, un calculator rudimentar, pe care o va îmbunătăţii peste opt ani.