Abordările teoretice asupra actului decizional din mediului militar au evidenţiat o serie de probleme deosebit de interesante cu privire la particularităţile situaţiilor decizionale cu care se confruntă comandanţii şi celelalte organe de conducere ale organizaţiei. Conform legilor naturii orice sistem îşi pune amprenta asupra intrărilor din el, personalizându-le sau transformându-le şi utilizându-le conform necesităţilor sale. În aceiaşi manieră organismul militar induce în sfera analizei şi teoriei decizionale anumite aspecte de particularitate, ce fac ca întregul sistem decizional să se transforme în scopul rezolvării necesităţilor de conducere organizaţională.
Specificul vieţii militare, legile luptei armate şi regulile din teatrele de operaţii induc în prezent în sfera deciziei militare o serie de particularităţi ce o impun drept un tip aparte distanţând-o de paradigma clasică. Actul decizional din organizaţia militară prezintă, fată de sistemele decizionale similare din alte medii, pe lângă elemente comune şi o serie de note aparte, ce fac din ea o „specie nouă”:
1. Lupta presupune o relaţie de tipul „acţiune-contra acţiune”, „cert-
incert” etc. În condiţii reglatorii normale, specifice mediului civil, decidentul îşi propune să modifice comportamentul cunoscut sau anticipat al mediului condus, care funcţionează în împrejurări relativ statice, stabile, ce permit recepţionarea, eventual pasiv sau inconştient, a semnalului sau a liniei impuse de decident acţionând în funcţie de impulsurile acestuia. În acţiunile militare, împrejurările sunt schimbătoare, cel care se doreşte a fi influenţat este adesea necunoscut, refuză, respinge semnalul şi chiar reacţionează la rândul lui, distructiv în sens opus. Astfel, raportul clasic „decident-influentă” ar putea suporta o transformare radicală, decidentul devenind din agent al influenţării, obiect al acesteia. Această transformare nu se întâlneşte în celelalte medii, fiind o particularitate care de multe ori devine chiar o dispută aprigă, care prin adjudecare poate asigura câştigul operaţiunilor.
2. Sistemul condus (unitatea, subunitatea) trebuie să răspundă în luptă,
sau în oricare altă acţiune specifică, foarte rapid şi adecvat solicitărilor mediului, în speţă guvernate de acţiunile adversarului. De aceea, operativitatea şi oportunitatea deciziei devin uneori mult mai importante decât corectitudinea ei. Putem susţine faptul că decizia militară ascunde aproape întotdeauna, riscul insuficientei fundamentări. În acest sens, marile bătălii şi istoria artei militare au impus o imperativă de ordin cutumal : „Orice decizie oricât de proastă este , este fi mai bună decât nici una.” Comandanţilor, necesitatea le impune de multe ori luarea unei decizii, deoarece, aceasta este singurul element declanşator al unei riposte organizate, fără de care există riscul ca sistemul să reacţioneze haotic, fiind predispus la distrugere.
3. Deciziile adoptate în condiţii normale, de obicei sunt verificate,
experimentate în vitro şi corectate apoi, îmbunătăţite , conform realităţilor din teren, fiind eliminate anumite elemente de risc înainte de a se trece la execuţia propriu-zisă. Deciziei militare îi lipseşte în mare parte această oportunitate, ea fiind aplicată direct în mediu, de cele mai multe ori sub diverse presiuni, devenind astfel imposibil de corectat. Efectele sale sunt uneori dramatice, mai ales pentru cei implicaţi nemijlocit, deoarece realitatea din câmpul de luptă nu ne permite să învăţăm din greşeli. O corectare din mers a efectelor unei decizi, pe câmpul de luptă este aproape imposibil de realizat, iar cei ce reuşesc acest lucru pot fi consideraţi artizanii unei victorii, sau „favoriţi ai sorţii”, cum îi numea Mareşalul Ion Antonescu pe ostaşii ce reuşeau să supravieţuiască în urma unor bătălii sângeroase.
4. Specificul conducerii de tip militar conferă responsabilităţi sporite
actului de decizie. Conducerea centralizată şi strict ierarhizată, potrivit principiului unităţii de comandă, este unica formă care răspunde cerinţelor luptei armate. Această luptă influenţează foarte restrictiv procesul elaborării deciziei. Hotărârea comandantului este documentul juridic pe baza căruia se pune în mişcare întregul sistem de forţe şi mijloace, canalizate pe o anumită direcţiei şi într-un singur scop.

Referatul Decizia in conditii de incertitudine - management pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.