1. Delimitări conceptuale. Orice acţiune umană implică anticiparea mişcării evenimentelor. Eforturile făcute se concretizează în rezultate, în obiective urmărite. Una din trăsăturile acţiunilor fiinţelor umane este capacitatea anticipativă, care trebuie să poarte girul ştiinţificului. Iată care sunt termenii folosiţi pentru a desemna anticiparea: predicţia (folosită cu precădere în Evul Mediu, având unele reverberaţii mistice) – provine din latinescul predictio, semnificând prezicere sau prevestire a unor lucruri ce aveau să se întâmple implacabil; prospectiva (termen de origine franceză, folosit pentru prima dată de filosoful francez Gaston Berget) – reprezintă un studiu asupra viitorului, făcut prin analiza unor factori tehnici, ştiinţifici, economici, sociali… studiu care oferă posibilitatea modelării prezentului conform cerinţelor viitorului; proferrencia – semnifică a purta înainte, a genera; conjectura – reprezintă o sumă de idei bazate pe ipoteze, pe supoziţii, aşa cum rezultă ele din aparenţe sau din calcule probabilistice; pronosticul – este o ipoteză referitoare la desfăşurarea în viitor a unor evenimente; pronosticul se bazează pe intuiţii şi pe deducţii logice, mai puţin pe calcule pertinente, de unde rezultă că e dominat de o latură subiectivă; prognoza (din grecescul prognosis) înseamnă a cunoaşte dinainte cum evoluează evenimentele, adică a prevedea desfăşurarea în perspectivă a unui fenomen, în funcţie de elementele care îl determină; proiectare (e termen folosit în arhitectură, urbanism…); previziune (franţuzescul prevision) înseamnă anticiparea apariţiei şi desfăşurării unor evenimente pe baza datelor din trecut şi din prezent, precum şi a studierii legilor obiective ale evoluţiei; previziunea e un termen generic şi în el se pot include studii prospective, prognoze, strategii şi politici, planuri, programe, proiecte… Unele previziuni pot fi plauzibile (verificate prin practică), altele sunt speculative (neconfirmate de practică). Necesitatea previziunii decurge din aceea că practica social-economică are nevoie de o busolă în acţiune. În limba română, termenul de prevedere are o triplă semnificaţie: anticipaţie, clauză (în contracte, tratate) şi măsuri prudente. Prevederea poate fi realizată cu ajutorul a două categorii de măsuri şi tehnici: explorative (cu ele se descifrează viitorul, pe baza tendinţelor conturate, a evoluţiei probabile) şi normative (prescriptive), care cuprind o nuanţă de o anumită intenţionalitate: se stabileşte un scop şi apoi se ajustează tendinţele constatate. Experienţa arată că în etapa actuală, activitatea previzională se desfăşoară la nivel microeconomic, la nivel de unităţi teritorial administrative, la nivel de sectoare, domenii, ramuri, subramuri, la nivel regional, macroeconomic şi mondial.
2. Necesitate şi posibilitate în activitatea previzională. Necesitatea activităţii previzionale decurge din următoarele: (1) Activitatea previzională are ca punct de pornire şi ca bază obiectivă munca socială, desfăşurată în mod conştient. Omul îşi reprezintă apriori, cel puţin mintal, orice activitate ce urmează să o desfăşoare. Sinteza acestei concepţii este făcută de Auguste Compte: „Savoir par prevoir pour pouvoir”. (2) Pe de altă parte, adâncirea diviziunii muncii, a făcut să crească numărul sectoarelor, compartimentelor, factorilor de influenţă, legăturilor dintre compartimente, activităţi…Toate acestea cer o anumită structurare şi corelare pe criterii ştiinţifice. Acest lucru se realizează numai prin activitatea de previzionare macroeconomică. (3) Creşterea volumului trebuinţelor sociale în raport cu resursele relativ limitate a făcut să apară ca necesare priorităţi, opţiuni, soluţii de rezolvare, care sunt create numai prin activitatea previzională. Stadiul actual al dezvoltării arată că rezultatele bune nu se mai obţin prin soluţii improvizate, prin intuiţie, ci sunt necesare studii şi calcule de specialitate mult mai rafinate. (4) Ritmul rapid al transformărilor, generat de introducerea progresului tehnico-ştiinţific. (5) Amplificarea impactului dezvoltării tehnologice (deseori cu efecte negative) asupra dezvoltării economico-sociale. (6) Afirmarea componentei psihosociale: raportându-se la viitor, oamenii pot fi optimişti sau pot fi pesimişti faţă de schimbările viitoare. (7) Diminuarea entropiei sociale – dezordinea generală tinde să se instaleze dacă nu se acţionează asupra proceselor şi fenomenelor prin reglare. Luarea în considerare a acestor factori arată că societatea modernă e o societate de tip prospectiv, capabilă să acţioneze în cunoştinţă de cauză, să prevadă unele transformări. O astfel de societate se opune societăţii mecaniciste, bazată pe evoluţii spontane. Necesitatea activităţii previzionale e dublată de posibilitatea înfăptuirii sale. Acest lucru devine evident prin crearea unor instituţii cu atribuţii precise în domeniul previzional, prin repartizarea competenţelor între diferite organisme şi prin elaborarea unei legislaţii şi a unor reglementări juridice corespunzătoare.


3. Management şi previziune macroeconomică. Managementul apare ca o ştiinţă interdisciplinară în care se regăsesc principii, reguli, norme de desfăşurare a unor activităţi umane eficiente. În acest sens, managementul e denumit ştiinţă a conducerii. Managementul se regăseşte ca sistem operaţional, decizional, ca aplicare practică a ştiinţei conducerii, asimilându-se termenului de conducere ştiinţifică. Pe parcursul secolului al XX-lea, s-au identificat mai multe etape în evoluţia managementului, de la principii de organizare a muncii, a conducerii (în primele două decenii), până la eforturile de formulare a unei teorii generale pe baza experienţei înregistrate, dar şi a racordării la exigenţele tehnico-ştiinţifice. Procesul managerial de conducere e alcătuit din mai multe componente şi prezintă mai multe funcţii. Componentele procesului managerial pot fi de două tipuri: cu caracter general (modulul 1) – e vorba de scopul acţiunii (obiectivul fundamental), de căile de realizare a obiectivului fundamental şi de mijloacele prin care căile se convertesc în soluţii practice, posibile; şi cu caracter sectorial (modulul 2) – e vorba de necesităţi (cererea solvabilă), de resursele disponibile (oferta globală) şi de sistemul de reglare. Reglarea se face în două feluri: reglare iniţială (numită şi reglare în avans sau reglare ex ante sau reglare înaintea desfăşurării activităţilor previzionale) şi reglare pe parcursul desfăşurării activităţilor (reglare ex post), în cadrul căreia se reconsideră elementele cu caracter general (elementele modulului 1). Tot acum se elimină unele perturbări şi se asigură noi echilibre. În funcţie de ceea ce se constată în fiecare moment şi în fiecare domeniu, se elimină perturbările.

Referatul Componente ale managementului macroeconomic - management pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.