Gaius Iulius Caesar s-a nascut la 13 iulie in anul 103 i.e.n si a murit la 15 martie 44 i.e.n. In acesti cincizeci si sase de ani a strabatut o existenta fascinanta,presarata de numeroase dificultati, pe care a stiut sa le inlature cu iscusinta, ca sa atinga culmile puterii si ale gloriei,pana ce adversarii lui au izbutit sa il doboare si sa curme o viata teribila in atatea privinte.
Tanarul Caesar a fost elevul gramaticianului M.Antonius Gnipho. Acest profesor l-a invatat sa foloseasca o limba pura, latina din Latium si sa evite orice provincialism, precum si formatiile lexicale noi, calchiate dupa greaca.
In jurul anului 75, Caesar a scris o tragedie intitulata Oedipus, probabil in greaca,asa cum era si Elogiul lui Hercule (care nu se stie daca a fost scris de el sau nu), precum si o culegere de “cuvinte celebre” a carei redactare a continuat-o pana in ultimii ani ai vietii.
Caesar se interesa de problemele de limba,poate sub influenta profesorului sau,dar fara indoiala,si pentru ca niciodata nu a incercat sa creada ca una dintre valorile cele mai sigura ale spiritului roman este crearea unui roman capabil sa exprime,cu precizie,claritate si eleganta, ideile aparute de-a lungul vremii. Intuim la el dorinta de a reduce uzajul lingvistic la cateva principii inteligibile, mai mult sau mai putin rationale.
In acest spirit,compune,in anul 54, pe cand traversa Alpii pentru a reveni in Gallia,doua carti De analogia dedicate lui Cicero.
Caesar folosea drept regula uzajul vorbirii nu numai in ceea ce priveste sintaxa,ci si in primul rand pentru alegerea cuvintelor, refuzand termenii inuzitati sau arhaici.
Caesar a gasit ragazul sa compuna un poem despre calatoria sa in Hispania (Ister) , in anul 45 ,si doua carti de proza,intitulate Anti-Cato ,dictate pe campul de lupta de la Munda,cu scopul de a lichida mitul lui Cato din Utica,mit ce tocmai de tesea,in special datorita lui Cicero.
Consul in anul 59 face sa-i revina guvernarea provinciilor Gallia Cisalpina si Gallia Transalpina (Narborensis). Intervenind in aceasta calitate,pentru a impiedica traversarea in masa a helvetilor prin ultima provincie,Caesar s-a implicat profund in viata lumii celtice si din 58 pana in 52, a asigurat stapanirea romana asupra intregii Galii.Cand in 51 si-a dat seama ca Senatul nu mai avea de gand sa-i prelungeasca comandamentul,s-a pregatit sa reziste cu armele. In ianuarie 49 a trecut Rubiconul.Acesta a fost inceputul razboiului civil intre el si armata senatoriala aflata sub ordinele lui Pompeius.
Invingator la Pharsalus, in Tesalia a trebuit dupa aceea sa pacifice Orientul, apoi sa lupte in Africa,unde sa regrupasera partizanii lui Pompeius. I-a zdrobit la Thapsus.
O noua campanie, in Hispania i-a asigurat in martie 45, la Munda , victoria asupra fiului mai mare a lui Pompeius. Un an mai tarziu,pe 15 martie 44 era asasinat la Roma.


Opera


Opera pastrata a lui Caesar consta in sapte carti despre razboiul din Gallia si despre razboiul civil.
In Brutus (opera redactata inainte de moartea lui),Cicero exalta operele lui Caesar. El face elogiul elocintei lui si in general il lauda eleganta, adaugand urmatoarele in legatura cu ansamblul scrierilor sale: “sunt lipsite de vesmant,bine facuta,gratioase,fara nici o podoaba oratorica, stralucind in goliciunea lor.
Dar vrand sa ofere celorlalti un material deja pregatit, de unde sa se inspire cei care ar intentiona sa scrie istorie, si-a atras, poate recunostinta naivilor,poate bucurosi sa aiba totul de-a gata, in schimb, oamenilor cu judecata le-a taiat cheful de a mai scrie, caci in materie de istorie, nimic nu este mai placut decat o concluzie pura si luminoasa.”
Cicero saluta aici, prin urmare, aparitia unei noi modalitati de a scrie istoria, a unor noi raporturi stabilite intre ea si arta oratorica.
Redactandu-si opera, Caesar si-a fixat un scop usor de descoperit: el nu urmarea sa-si creeze o opera de arta, ci era un om politic impins de necesitatea de a-si convinge publicul, intentie comuna cu aceea a unui orator care compune o “suasoria”, dar realizata prin mijloace extrem de diferita.
Aceasta opera istorica a lui Caesar o cunoastem sub titlul de Comentarii, Comentarii de Bello Gallico şi Comentarii de Bello Civilii.
Titlurile respective nu figureaza in manuscrise. Cu toate acestea nu par mai putin autentice si urca probabil pana la Caesar insusi dupa cum o dovedesc un pasaj din Brutus si un pasaj din Suetonius.
Termenul “comentarius” denumeste orice fel de note,indiferenta fata de aspectul literar. Oratorii spuneam utilizau astfel de memoratoare, care ii ajutau sa nu omita nimic din ceea ce trebuia sa spuna fiecare cand urma sa pronunte discursul. Asa ceva sunt deci “comentariile” lui Caesar, nu memorii personale ci note care , daca ar fi sa-l credem pe Caesar insusi, nu ar avea alt scop decat sa salveze de la uitare suita evenimentelor la care el a luat parte.Sa le salveze de la uitare si totodata de reaua vointa care s-ar stradui sa le deformeze, prin urmare sa fixeze un adevar –unii ar spune adevarul sau.

Referatul Cezar - biografii pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.