Grigore Alexandrescu

Cainele si catelul este o fibula intrucat este o opera epica in versuri in care prin intermediul animalelor personificate ,autorul , Grigore Alecsandrescu critica unele defecte omenesti cu scopul de a le indrepta si transmite prin partea finala(morala) unele invataminte. Cainele si catelul este o opera literala epica , deoarece este povestita o intamplare , pus ape seama animalelor ,iar firul narativ se desprinde implicit din dialogul dintre personaje, caci scrierea este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje ,fiecare individualizat de la inceput de autor: Samson, ,,dulau de curte ,ce latra foarte tare”,un ,,bou oarecare” si catelul Smaurache prezentat initial ,,ca simplu privitor .
Fibula incepe direct cu afirmatile ipocrite si pretentioase ale dulaului Samson despre egalitate intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si si dezabrobarea fata de cei care se lauda cu obarsia lor nobila : “Cat imi sunt de urate unele dobitoace
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva.”

Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate , aduce ca argument exemplul tarilor civilizate unde :”Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”si se da apoi pe sine drept pilda de modestie : ,,Cat pentru mine unul fieste cine stie
C-o am de bucurie Cand toata lighioana macar sic ea mai proasta ,
Caine sadea imi zice ,iar nu domnia voastra.” Incantat de cuvintele si atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi manifesta sincer adeziunea fata de ideile exprimate ,folosind chiar apelativul ,,fratii mei” :
“Gandirea voastra, zise, imi pare minunata
Si simtamantul vostru il cinstesc, fratii mei.”
Deodata ,maniindu-se (plin de manie ) dulaul trece la invective si la amenintari cu bataia fara a uitate sa precizeze diferenta de rang dintre el si bou ,pe de o parte ,si catelul Samurache pe de alta :
Noi fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,
Liche nerusunata, astfel sa ne vorbesti?”