Curand dupa primul razboi mondial , la inceputul deceniului al treilea , in literatura romana isi fac loc unele fenomene , reflectand anumite atitudini si orientari nascute in Apus , inaintea si in timpul razboiului. Revistele : „Contemporanul”(1922-1930) , „75 H.P.”(1924) , „Punct”(1925) , „Integral”(1925-1927) , „Unu”(1928-1932) , „Urmuz”(1928) , „Alge”(1930) si altele devin promotoarele unor idei avangardiste in arta. Modernismul romanesc in faza lui acuta , extremista , sau avangardismul cum s-a obisnuit sa-l denumeasca istoria literara , nu este un curent uniform , omogen , ci o mixtura de curente , orientari si tendinte. Dintre acestea , ar putea fi mentionate cateva mai importante : dadaismul , suprarealismul , constructivismul , ermetismul , etc.
La originea lor sta miscarea literara dadaista , ale carei baze fusesera puse la Zürich , in Elvetia , in anul 1916 , de doi scriitori originari din Romania , Tristan Tzara si Marcel Iancu , impreuna cu alti scriitori din tarile apusene. Au manifestat , de la inceput , un spirit de revolta fata de filistinismul burghez , fata de toate valorile consacrate.
Practicile moderniste extreme au inceput sa prinda consistenta la noi odata cu crearea primului grup avangardist , in 1922 , cand s-au organizat manifestarile publice ale revistei „Contimporanul” , condusa de I.Vinea.