Arta revoluåiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri æi realitãåi revoluåionare; în sculpturã, muzicã, arhitecturã, revoluåia de la 1848 poate fi urmãritã sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explicã de ce, într-un timp atât de scurt cât a åinut regimul revoluåionar în Muntenia, au fost cultivate toate genurile æi au apãrut realizãri la care arta din epocile anterioare nu ajunsese.

Pictura.
Artistul care æi-a legat numele de aspiraåiile poporului pentru epoca de dupã 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinåã al românilor(1831-1891).
Aman æi-a petrecut copilãria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucureæti, de unde s-a întors la Craiova pentru a participa la revoluåia din 1848. În 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care æi-a însuæit desenul æi studiul compoziåiei istorice.
Printre primele opere expuse la Paris, se aflã un autoportret la care se vede influenåa lui Courbet. Puåin mai înainte executase Cea din urmã noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creaåii artistice legate de evenimentele istorice. Dupã o cãlãtorie la Constantinopol, s-a întors în 1858 în åarã cu un renume câætigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere în care îæi manifesta credinåele sale patriotice. În timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de luptã al poporului român împotriva turcilor, ecou al dorinåei de libertate. O interesantã compoziåie este tabloul care prezintã alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.
Cum pe acea vreme åãranii preocupau pe artiætii înaintaåi, Aman i-a înfãåiæat în mai multe figuri æi compoziåii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect în câteva gravuri de dupã epoca lui Cuza. Anii din urmã ai vieåii lui Aman au fost plini de amãrãciune; el a criticat poziåia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de Noüy, care, în nepriceperea sa, distrugea monumentele naåionale. Atitudinea sa protestatarã faåã de conducerea åãrii a revãrsat-o într-un tablou neterminat, Boierii surprinæi la ospãå de trimiæii lui Vlad Åepeæ.
Iniåiatorul Æcolii de belle-arte æi al Pinacotecii de la Iaæi, Gh. Panaiteanu-Bardasare, înfocat unionist, a fost un pictor influenåat de academismul însuæit pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt câteva tablouri reprezentând figuri pline de sentimentalism æi câteva portrete de contemporani.
Bogat în activitatea sa artisticã a fost Gheorghe Tattarescu( 1818 - 1894 ). S-a fãcut cunoscut ca pictor religios, decorând numeroase biserici din diferite colåuri ale åãrii æi contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoaæterea mai justã a acestui gen, Tattarescu a întreprins în 1884 o cãlãtorie în Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din Iaæi. A lãsat un bun manual de picturã, valoros pentru vremea sa.
Subiectul alegoric al unirii este foarte frecvent. Printre cele mai importante lucrãri sunt: Unirea Principatelor, de Szathmary; Unirea Principatelor dedicatã Naåiunii moldo- române, de Gh. Tattarescu; câteva litografii ale lui Wenrich. Se fac æi scene istorice cu aluzii la actualitate sau luate direct din actualitate: Întâlnirea stindardului lui Ætefan cel Mare cu al lui Mihai Bravu la Socola de Al. Asaki; La legi noi, oameni noi de Szathmary. Unirea a trezit sentimente artistice æi la oamenii din popor, cum este cazul cu acel meæter necunoscut care a realizat steagul breslei bãrbierilor în 1859.
Dintre artele aplicate, grafica ilustrãrii de cãråi sau de foi volante a jucat un rol important, popularizând ideile æi acåiunile de seamã din perioada Unirii æi reformele lui Cuza. Între litografi, un prim loc l-a ocupat Carol Popp de Szathmary, care a fãcut portretul domnitorului în picioare æi cel al Doamnei Elena într-un somptuos costum de galã. Szathmary, originar din Cluj, æi cu studii la Budapesta æi Viena, a fost cel mai asiduu gravor æi desenator, fãrã sã ajungã însã la o artã superioarã, aæa cum s-a întâmplat cu acuarelele sale de deosebit talent. S-a integrat idealurilor politice ale vremii, cum se vede æi dintr-o serie de alegorii privind Unirea.
Cunoscutã a fost æi activitatea de litograf a lui D. Papazoglu; lui se datoresc un portret al lui Cuza, editat de Lemercier din Paris, æi trei litografii reprezentând scene importante din domnia lui Cuza, lucrate academic æi fãrã viaåã, dar importante documente istorice.
Un gen nou, caricatura, æi-a fãcut apariåia în toate cele trei provincii româneæti, cu tema comunã a combaterii duæmanilor Unirii. Caricaturiætii - printre care polonezul Dembiåki - lucrau la ziare, cum au fost Nichipercea al lui N. T. Orãæanu æi Bondarul, situate pe poziåii înaintate în anii Unirii; Umoristul la Arad æi apoi la Gherla; Aghiuåã, ziarul lui Haædeu; Ghimpele, în care se ataca dinastia sau paæoptiætii trãdãtori ai cauzei revoluåionare.
S-a trecut acum la realizarea unui vechi deziderat: înfinåarea de æcoli superioare de învãåãmânt artistic. Mai întâi la Iaæi, în 1860, a fost inauguratã Æcoala de belle-arte de însuæi domnitorul; la Bucureæti, datoritã lui Aman æi Tattarescu, o æcoalã similarã s-a deschis în 1864. Paralel cu înfiinåarea æcolilor s-au organizat pinacoteci, în care s-au expus tablouri din vechi colecåii sau din operele pictorilor în viaåã.
Încã un fapt nou, devenit caracteristic pentru artele plastice, l-a constituit apariåia expoziåiilor artiætilor în viaåã, dintre care cea dintâi a avut loc în 1864; ele au jucat un rol important în educarea artisticã a maselor. Acum perioada de cãutare a încetat; operele care oglindeau nãzuinåele maselor erau tot mai iubite de popor. Artistul îæi avea locul sãu bine precizat în societate, dar trebuia sã lupte din rãsputeri ca sã æi-l menåinã.