Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta. Inceputurile ei se pierd in negura istoriei. In perioada actuala cunoastem toate etapele prin care a trecut arta. Stim ca oamenii preistorici isi exprimau credintele, sentimenetele si isi descriau modul de viata si lasau o mostenire urmasilor prin arta. O dovada clara a acestui lucru sunt picturile rupestre din pesteri cum ar fi cea de la Lascaux din Franta, dar si micile statuiete sau grupurile statuare exempli gratia Ganditorul de la Hamangia .
Mereu arta s-a aflat in stransa relatie cu tehnologia, amandoua au evoluat cam in acelasi timp. Dupa perioada preistorica a urmat epoca infloritoare a antichitatii care a dat frau liber sentimentelor artistilor. Acestia ca si inaintasii lor nu creau din cauza ca erau obligati. Le facea placere acest lucru. Ii incanta faptul ca trebuie sa copieze natura care era si inca este foarte frumoasa. Artistii de atunci ca si cei de azi intrau intr-o stare asemanatoare transei cand creau si redeveneau pentru scurte momente copii fiind exact ca ei in momentele lor de joaca, atunci cand se cred atotputernici si omiscienti peste taramul lor imaginar. Astfel exista o relatie stransa intre arta si joc. Actul creator devenind modul derelaxare si dezvoltare gandirii creatorului, in acelasi fel in care pentru un copil joaca in delecteaza dar il si invata lucruri noi in acelasi timp.
Cu cat lucreaza mai mult, artistul incepe sa-si iubeasca creatia,sa o divinizeze sau sa se indragosteasca de ea intocmai ca Pigmalion.
In timp arta s-a diversificat avand astfel mai multe ramuri: pictura, sculptura, mozaicul, arhitectura, literatura, muzica, teatrul si altele care au fost infloritoare in timpul antichitatii.
Dar omeniarea a avut si perioade in care arta atat de necesara dezvoltarii omului a decazut. Mileniul marilor migratii numit si mileniul intunecat, nu ne-a lasat capodopere demne de predecesorii antici demonstrand dictonul latin sic transit gloria mundi(asa trece gloria mundi). Oamenii din acea perioada au distrus aproape tot ce insemna arta. Nici scrieri de valoare literara nu avem din epoca aceea, acest fapt contrastand cu mariile opere antice “Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”, “Epopeea lui Ghilgames”, “Ramayana si Mahabharata”.