Arta greacã reprezintã productia artisticã a civilizatiei grecesti , cu toate cã este dificil sã se stabileascã cu precizie limitele cronologice ale acesteia.
Artele care s-au dezvoltat în Grecia anticã , cea minoicã si cea micenianã reprezintã baza artei grecesti.
Se plaseazã nasterea artei grecesti în jurul secolului IX I.C. , odatã cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit cã dupã ce apogeul acestei arte a fost atins în secolul V , Î.C. în perioada clasicã, ultimele sale manifestãri urmând sã se stingã în pragul bãtãliei de la Aetium , din anul 31, Î.C. În realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dupã bãtãlia de la Aetium este observatã influenta artei grecesti în producþiile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanþa acestei arii de influentã .
Datoritã acþiunii de colonizare din secolele VIII ºi VII î.e.n. arta greacã se impune treptat de la cadrul restrâns al Mãrii Egee în toatã regiunea din jurul Mãrii Mediterane. La sfârºitul secolului IV datoritã cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greacã este limitatã la est de India iar la sud înglobeazã tot Egiptul ºi mai ales Imperiul Persan. Totuºi la aceastã diversitate geograficã se adaugã profunde diviziuni politice.
Este adevãrat cã în faþa duºmanului oraºele greceºti se gãsesc unite dar în rãzboaiele din secolul V , Î. C. sau în cadrul participãrii comune la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment de apartenenþã la aceaºi entitate. Cu toate acestea în aceastã diversitate rezidã o identitate culturalã comunã care face posibil sã se vorbeascã despre arta greacã.
Originile artei greceºti au rãmas învãluite în mister pânã la începutul secolului al XX-lea deoarece în Grecia nu au fost gãsite urme ale epocii de piatrã. Dar acum se ºtie cã naºterea artei greceºti îºi aflã originea în confruntarea mai multor civilizaþii ce se aflau în bazinul oriental al Mãrii Meditaerane.
Arta cicladicã este cea mai veche mãrtuire a artei greceºti . S-a desfãºurat în epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestãri ale Cicladelor , pe lângã numeroasele obiecte din bronz ºi argint , le constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmurã reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a þinut seama riguros de pãstrarea proporþiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este încã imposibil sã cunoaºtem semnificaþia lor exactã. Spre sfârºitul mileniului al II-lea Î.C., se diminueazã producerea lor.