Pe aripile vantului

In 1937,romanul Pe aripile vantului ii aduce lui Margarte Mitchell premiul Pulitzer. Romanul ajunge sa fie apreciat de catre o multime de critici si istorici care sustin ca reprezinta un puternic angajament ideologic fata de cauza Confederatiei si ca prezinta o viziune romantata a culturii antebelice din Sudul Americii. Acest fapt reiese inca din primele pagini ale cartii, care descriu modul in care predendentii lui Scarlett, gemenii Tarleton, au fost exmatriculati de la universitate si sunt adusi acasa de fratii lor mai mari, din ratiuni de onoare: o metafora pentru punctul de vedere sudist al situatiei din Kansas. Totusi, cartea cuprinde o descriere vie a caderii Atlantei din 1864 si a dezastrelor cauzate de razboi (anumite aspecte fiind absente din filmul din 1939) si denota preocuparea scriitoarei pentru cercetarea istorica. Pasionanta naratiune predominanta a lui Mitchell despre razboi si pierderile cauzate de acest flagel a contribuit intro anumia masura la castigarea Premiului Pulitzer la 3 mai 1937.
Continuarea oficiala, Scarlett, a fost scrisa de Alexandra Ripley in 1991.
In 2000, detinatorii drepturilor de autor au incercat sa blocheze publicarea lucrarii Vantul a incetat sa bata, o carte care spune povestea din perspectiva sclavilor. Curtea federala de apel a respins actiunea reclamantilor in anul 2001. Apararea paratilor s-a bazat pe ideea ca romanul publicat de ei este o parodie, idee acceptata de instanta.
In 1938, producatorul de film David O. Selznick a vrut sa faca o pelicula bazata pe romanul Pe aripile vantului. A achizitionat dreptul de ecranizare pentru 50.000 de dolari, o suma record la vremea respectiva. In urma unei preselectii extrem de mediatizate pentru rolul Scarlett, a fost angajata tanara actrita britanica Vivien Leigh, desi multe alte actrite faimoase sau care aveau sa ajunga faimoase au fost luate in seama sau testate pentru acest rol. Filmarile au inceput la 10 decembrie 1938 si au fost finalizate la 11 noiembrie 1939. Filmul a avut premiera la Atlanta, Georgia pe 15 decembrie 1939. Fastuoasa suma de 4 milioane de dolari a fost cheltuita pentru producerea filmului, ea devenind peligula cu cele mai mari incasari din toate timpurile, obtinand treisprezece nominalizari la premiul Oscar si castigand opt premii.