Ne formam specialistii pentru a ne forma copiii

de Minodora Asiminei

Despre importanta specialistului in psihopedagogie si a serviciilor de psihologie educationala se vorbeste azi din ce in ce mai mult, iar acest lucru este o necesitate in conditiile in care invatamantul la nivel national se confrunta cu suficient de multe probleme pentru a ne face sa ne intrebam : « Ce se intampla ?, Cine si unde a gresit ? Incotro ne indreptam si ce va urma ? ». Despre realitatea din scoli si despre ceea ce inteleg tinerii despre scoala si educatie stim atat noi ca fosti elevi, dar si specialistii care vin in contact direct cu tinerii din institutiile in care isi desfasoara activitatea. Iar perspectiva, trebuie sa recunoastem, nu este tocmai optimista. Ceea ce ne-ar face insa sa gandim pozitiv este un postulat al psihologiei invatarii care spune ca « orice invat are si dezvat ». Si poate ca aceasta idee ne-ar permite sa ne imaginam ca daca tinerii din ziua de azi au ales un anumit mod de a gandi si de a actiona, atunci le putem totusi oferi si alte modele de viata pe care sa le inteleaga si pe care sa si le insuseasca.
Nu ar fi insa deloc un proces simplu. Ar trebui cu siguranta ani de munca, devotament si implicare, seriozitate si colaborare intre diferite persoane si institutii. Orice insa, ar merita munca si imlicarea unor resurse umane si materiale, daca in felul acesta vom putea renunta la tragica sintagma : « generatii de sacrificiu ».
Iata de ce este nevoie de specialisti in domeniul educational ; de oameni devotati si implicati in munca lor si care sa-si doreasca o schimbare in bine pentru tinerii din ziua de azi.
Si ca sa fim pragmatici, interesul pentru noile generatii ar trebui sa fie foarte mare. De felul in care evolueaza si se formeaza tinerii va depinde traiul nostru intr-o perioada a vietii in care vom ajunge la un momentdat : batranetea.
Una din modalitatile de formare a specalistilor in domeniul educational este supervizarea. Si avand in vedere modalitatile de desfasurare a acestei activitati, ea presupune absolvirea unor cursuri universitare de specialitate (psihopedagogice), dar si asumarea statutului de psihopedagog incepator prin implicarea directa in activitati ce presupun atributii psiho-educationale.
Relatia supervizatului cu specialistul trebuie sa fie una deschisa si reversibila in care informatia sa circule in ambele sensuri, iar supervizorii nu trebuie sa uite nici o clipa ca noua generatie, chiar daca se specializeaza in acelasi domeniu, aduce intotdeauna un suflu nou. Fiecare reprezentant al unei noi generatii primeste informatii de la mentori, nu fara a le trece prin filtrul personalitatii sale, fara a le raporta la experienta sa de viata, fara a tine cont de conditiile sociale , politice economice in care el traieste si isi desfasoara activitatea.
Specialistii se formeaza prin programe de training, mentoring, supervizare, in care vor avea un trainer, un mentor, un supervizor. Se formeaza cu ajutorul acestora, dar se formeaza singuri.
Importante sunt nu doar informatiile pe care le primeste supervizatul de la supervizor ci si cele pe care direct sau indirect le transmite si supervizatul supervizorului. Important este ca specialistii sa fie receptivi la nevoile celor pe care ii formeaza si sa invete de la ei. In acest fel psihopedagogul specialist, psihopedagogul incepator dar si elevii vor avea sansa reusitei in activitatea specifica pe care o realizeaza fiecare dintre ei.

In relatia de supervizare rolurile par a fi din-nainte stabilite :psihologul incepator este supervizat ; supervizorul specialist/principal supervizeaza. Supervizatul invata, dar si superviozorul invata.