Internetul
Incipitul cererilor de internet a fost declansata de un proiect de cercetare din cadrul armatei americane in anul 1960. Tot armata ameriana a fost sponsorul dezvoltari unei retele de calculaoare destinate cercetarii, Arpanet, care interconecta universitati si centre militare. In 1974 au fost propuse primele protocoale de comunicatie independente de hardware, practic primele versiuni ale TCP si IP inventate de Vincent Cerf si Robert Kahn. In anii \"80 componenta militara a retelei Arpanet a fost transformata intr-o alta retea, iar Arpanet a fost redenumita Internet.
Revolutia internet-ului a inceput in anul 1990. In spatele acestei revolutii a stat Tim Berners Lee care crease World Wide Web (WWW, Web sau W3) propunand:
- O metoda de a atasa nume simbolice tuturor calculatoarelor din Internet.
- O metoda de a reprezenta documentele in mod asemanator pe calculatoare diferite.
- O metoda de a lega simbolic intre ele parti din acelasi document sau din documente diferite, situate pe un acelasi calculator sau pe calculatoare diferite.
- Conceptul de \"Server Web\" pentru stocarea de documente, Internetul reprezentand astazi o retea de subretele de servere. Subretelele comunica intre ele prin noduri speciale numite in engleza \"Gateways\".
- Conceptul de \"Program Navigator\" (in engleza \"Browser\") pentru afisarea la utilizator a documentelor stocate pe server. In 1992 a fost creat primul browser grafic de catre Marc Andriessen, numit Mozaic. Ulterior acesta a evoluat in Netscape.
Internet-ul poate fii descris ca un sistem deschis. Prin sistem deschis se intelege un sistem a carui arhitectura nu este secreta, adica producatorii sai i-au facut publica structura suficient de detaliat astfel incat alti dezvoltatori sa-si poata interfata la el propriile produse. Alte exemple de sisteme deschise: sistemele de operare Unix sau Linux. Exemple de sisteme proprietare: Microsoft Windows, Mac OS.
Rolul principal al internet-ului este de a scimba date intre calculatoare, calculatoare care pentru a fi identificate au atribuita o adresa IP.
IPv4 este verziunea de protocol cea mai raspandia in prezent. In IPv4 adresa unui calculator este un sir de 32 de biti (2 la puterea a 4-a biti). Acest sir se reprezinta simbolic pe 4 octeti, separati prin cate un punct. Spre exemplu: 151.23.40.3. Exista si versiunea IPv6 care foloseste 128 de biti (2 la puterea a 6-a).
Larga gama de adrese IP din internet este clasificata in 4 grupe:
Grupa A - primul bit din cei 32 este \"0\" si reprezinta indicativul de clasa A, urmatorii 7 biti sunt utilizati pentru reprezentarea adresei retelei, in timp ce pe ultimii 24 de biti se reprezinta adresa calculatorului din cadrul respectivei retele.
Grupa B - primii 2 biti din cei 32 sunt \"1 0\" si reprezinta indicativul de clasa B, urmatorii 14 de biti sunt utilizati pentru reprezentarea adresei retelei, in timp ce pe ultimii 16 biti se reprezinta adresa calculatorului din cadrul retelei.
Grupa C - primii 3 biti din cei 32 sunt \"1 1 0\" si reprezinta indicativul de clasa C, urmatorii 21 de biti sunt utilizati pentru reprezentarea adresei retelei, in timp ce pe ultimii 8 biti se reprezinta adresa calculatorului din cadrul retelei identificate de adresa de retea.
Grupa D - primii 4 biti din cei 32 sunt \"1 1 1 0\" si reprezinta indicativul de clasa D, in timp ce urmatorii 28 de biti sunt utilizati pentru reprezentarea unei singure adrese care in acest caz se spune ca este de tip multicast.
Si cum adresele IP sunt dificil de memorat in format numeric, s-a introdus o metoda de a le atasa nume simbolice prin sistemul de numire a domeniilor (in engleza DNS - Domain Name System). Practic DNS reprezinta o modalitate de a denumi simbolic calculatoarele (reale sau virtuale) dintr-o retea bazata pe TCP/IP (deci de tip Internet) folosind o schema ierarhica.
Determinarea adresei IP pornind de la nume se face prin interogarea unui server de nume de domeniu (in engleza \"domain name server\"). DNS reprezentand multimea tuturor acestor name-servere.