Opera Naţională din Bucureşti a găzduit aseară "Regele Lear" (William Shakespeare), în regia lui Bocsardi Laszlo. Ne aşteptam să ascultăm operă? Nu ! Am văzut spectacol de teatru. Şi nu ne pare rău !
Povestea spectacolului nu se abate de la opera originală: Regele Lear (Nemes Levente) având un regat imens şi trei fiice, îşi împarte avuţia după vorbele măgulitoare ale lui Goneril (D. Albu Annamaria) şi Regan.
Cordelia (fiica cea mică) nu-l linguşeşte ca celelalte două. Este alungată la fel ca şi cel care îi ia apărarea – ducele de Kent. Simplitatea nu-l face pe Regele Lear să aprecieze sentimentele reale ale Cordeliei. Lipsa de loialitatea a lui Goneril şi Regan, adevărul deţinut de "bufon", pe care trebuie să înveţe a-l asculta, nebunia jucată a lui Edgar – Vata Lorand (fiul alungat al lui Gloucester), trădările, sunt rând pe rând condamnările la suferinţă pentru ca regele să fie salvat de purgatoriul suferinţei.
Spectacol. Pentru că nu este acel gen de spectacol în care să caracterizăm personajele în funcţie de importanţa rolului, vom spune doar atât: dinamici, riguroşi, abisali.
Decor monumental dar simplu – o imensă tablă de şah, cutii de sticlă în care sunt prinse destinele, mult din verdele unei grădini regale şi o imensă cale de acces într-un regat anglo-saxon pe măsură.