Necesitatea lucrărilor contabile de închidere a exerciţiului financiar Exerciţiul financiar se încheie, de regulă, la sfârşitul anului calendaristic. În acest scop, se determină situaţia patrimoniului şi se calculează rezultatul obţinut. Relaţia de principiu prin care se evaluează situaţia patrimoniuluieste de forma: - situaţia netă (capitalul propiu) = activul – datoriile; iar cea a rezultatului: - rezultatul net (bilanţier) = venituri – cheltuieli; iar dacă se are în vedere variaţia capitalului, ea devine: - rezultatul net (bilanţier) = capitalul propriu la închiderea exerciţiului financiar – capitalul propriu la începutul exerciţiului financiar – aportul proprietarului în cursul exerciţiului . Documentul stabilit oficial pentru finalizarea exerciţiului financiar este bilanţul contabil. Pe baza lui se asigură atât cunoaşterea patrimoniului şi a situaţiei finnciare, cât şi a rezultatului exerciţiului. Pentru a răspunde acestei cerinţe, bilanţul a fost conceput şi structurat ca un set de modele (situaţii contabile de sinteză), rangul de model de bază fiind atribuit bilanţului în calitatea sa de cont al situaţiei patrimoniului luat în totalitatea şi struturalitatea sa. Celalte componente au căpătat diverse conţinuturi şi denumiri în raport de latura patrimoniului reprezentată de cerinţele informaţionale formulate cu privire la gestiunea patrimoniului. Astfel, în modelul de contabilitate din România, bilanţul contabil în formaţia sa completă este alcătuit din bilanţ, contul de profit şi pierdere, anexe la bilanţ şi raportul de gestiune care formeză un tot indivizibil. Cunoaşterea contabilă are ca scop obţinerea de informaţii referitoare la obiectul său; ea cuprinde în mod obligatoriu procedeul sintetizării şi generalizării datelor şi informaţiilor contabile, în vederea stabilirii periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor obţinute. Vizând şi sfera de cuprindere, sintetizarea şi generalizarea datelor contabile se realizează la toate verigile organizatorice care gestionează bunuri şi valori economice şi, deci, organizează şi conduc contabilitatea: întreprinderi, instituţii, ramuri şi subramuri ale ecnomiei naţionale şi ansamblul economiei naţionale. În literatura contabilă, o atenţie specială se acordă bilanţului, ca una din componentele de bază ale metodei contabilităţii, atât în ceea ce priveşte cunoaşterea contabilă, cât şi fundamentarea principiilor metodei contabilităţii. Bilanţul este cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi control folosit de contabilitate pentru realizarea chintesenţei acesteia, deosebit de util pentru analiza situaţiei financiare şi caracterizarea activităţii economice a întreprinderii, mijloc de informare asupra modului cum sunt reproduse mijloacele întreprinderii într-o anumită perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor, cât şi pe diferite stadii ale criteriului economic, cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate; elementul principal pentru explicarea dublei înregistrări; mijloc de a gândi la un moment dat situaţia economică dintr-un perimetru al mişcărilor de valori, evaluată în bani, punându-se faţă în faţă activul şi pasivul; un document contabil alcătuit pe baza datelor evidenţei contabile, aşa cum rezultă din înregistrările curente făcute în conturi; instrumentul specific contabilităţii cu ajutorul căruia se prezintă în mod centralizat şi grupate sistematic datele contabile privind situaţia valorică a mijloacelor economice, a surselor de formare a acestora, a rezultatelor activităţii întreprinderii, la un moment dat. Lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar reprezintă ’’ritualul producătorului de conturi la vremea desăvărşirii operei sale’’. Dacă se presupune că ipoteza de continuitate este verificată, este necesar să se calculeze rezultatele operaţiilor pentru o perioadă dată şi să se evalueze patrimoniul la sfârşitul acestei perioade. În contabilitate, timpul este împărţit în perioade succesive, de durată egală numite exerciţii, la sfârşitul cărora se evaluează situaţia financiară a întreprinderii şi se determină rezultatul activităţii. Având o durată, în general de douăsprezece luni, exercţiul contabil este un decupaj temporal, arbitrar al vieţii întreprinderii, procesele lor de activitate fiind continue sau ascultând de alte periodizări. O dată cu dezvoltarea societăţilor industriale şi a creşterii rolului întreprinderii in sistemul economic se multiplică interesul terţilor faţă de bunul mers al acesteia. În acest sens: - asociaţii doresc să perceapă în mod regulat dividendul; - administraţia fiscală consideră că materia impozabilă trebuie să fie determinată la intervale regulate; - creditorii, la randul lor, apreciază că o informaţie financiară cu anumita frecventa este o garanţie legitimă a încrederii lor faţă de întreprindere; de aici apare necesitatea periodizării, măsurării patrimoniului şi rezultatului, durata cel mai des evocată fiind anualitatea exerciţiului financiar. Necesitatea de periodicitate în contabilitate este cerută de calculul rezultatelor operaţiilor şi de evaluarea periodică a patrimoniului, în expresii reale. Cotizează pentru realizarea acestui deziderat toţi utilizatorii de informaţii contabile, fiecare categorie cu interesele ei. Legea contabilităţii (NR. 82 / 1991), în aricolul 27, alineatul (1) prevede că ’’bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu annual…’’ , iar în alineatul (4): ’’exerciţiul financiar începe la 1 iabuarie şi se încheie la 31 decembrie cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data infiinţării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor…’’. O relativă stare de inconştienţă este introdusă atunci când Legea contabilităţii,la articolul 19, prevede că: ’’în contabilitate profitulsau pirderea se stabileşte lunar’’. Această ’’dualitate’’ se bazează pe raţiuni de ordin fiscal. Desigur că unele situaţiile impun prin natura operaţiilor şi proceselor, o durată a exerciţiului diferită de 12 luni: - primul exerciţiu social, atunci când foarte probabil data înfiinţării, respectiv înmatriculării, nu este 1 ianuarie; - în cursul vieţii sociale, atunci când data de închidere a exerciţiilor este modificată (în cazul restructurărilor, fuziunilor, divizărilor). În centrul lucrărilor de închidere se plasează inventarierea generală a patrimoniului.

Referatul Lucrari privind elaborarea certificarea si publicarea bilantului contabil - economie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.