Apa, ca şi aerul, are un rol esenţial în existenţa vieţii. Deoarece 97,2 procente din totalul de apă se găsesc în mări şi oceane, apele subterane reprezintă alături de apele de suprafaţă o sursă importantă de apă pentru omenire.
Poluarea apelor se referă la alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor, produsă direct sau indirect, în mod natural sau antropic. Aceasta a crescut alarmant în ultimele decenii şi mai cu seamă în regiunile de pe Glob, unde populaţia şi industria s-au dezvoltat mult şi într-un mod foarte rapid. Poluarea apelor subterane are loc în timp mai îndelungat, datorită faptului că poluanţii au o viteză mai redusă, de ordinul a câţiva metri pe an.
In vederea menţinerii cantităţii poluanţilor din ape la un nivel cât mai scăzut pe plan internaţional şi în diferite state ale lumii au fost impuse diferite limite ale poluanţilor conţinuţi de apele uzate.


Cuvinte cheie: ape subterane, surse de poluare, surse de apă, concentraţia poluanţilor, apă potabilă


Este bine cunoscut faptul că apa, la fel ca şi aerul, este un factor indispensabil vieţii. Astfel, dezvoltarea civilizaţiei umane şi sporirea diversitãţii biocenozelor au avut loc mai ales in apropierea surselor de apă. In timp, odata cu extinderea economică şi industrială a diferitelor state ale lumii, consumul global de apă a crescut treptat. „Potrivit datelor O.N.U., volumul total al apei consumate în 1980 a fost între 2600 şi 3000 de kilometri cubi”, iar „în 1985 consumul se pare că a atins 3700 de kilometri cubi.” (Ţurlea, 1989). Această creştere a consumului de apă a continuat şi după 1985.
Având în vedere că din cei 1,37 mld. km de apă existenţi pe Terra, 97,2% sunt localizaţi în mări şi oceane, apele subterane, alături de apele de suprafaţă, reprezintă o sursă importantă de apă pentru omenire. Apele subterane, sunt caracterizate, în general, printr-o mineralizare mai ridicată, conţinutul de săruri minerale dizolvate având valori ce adesea depăşesc 400 mg/l şi fiind format în principal din bicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
In funcţie de compoziţia mineralogică a zonelor străbatute, unele surse subterane de apă pot înmagazina în compoziţia lor ioni de clor, mangan, compuşi ai azotului, sulfului etc. In acest caz se poate spune, oarecum impropriu, că are loc o poluare naturală.
Poluarea apelor se referă la alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor, produsă direct sau indirect, în mod natural sau antropic.
Poluarea straturilor subterane de apă are loc în timp mai îndelungat, datorită vitezei reduse de deplasare a poluanţilor, de ordinul a câţiva metri pe an, rareori această viteză fiind de ordinul kilometrilor. De asemenea, poluare naturală poate fi considerată şi pătrunderea în apele subterane a unor ape pluviale sau de suprafaţă, puternic mineralizate sau deschiderea unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii.
O sursă artificială de impurificare a apelor subterane este reprezentată de apele meteorice infectate care sunt de fapt precipitaţii venite în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate sau al unor centre populate, care în procesul scurgerii, antrenează sau dizolvă substanţe minerale sau organice.
Altă sursă artificială importantă de poluare a apelor subterane o constituie depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide aşezate pe sol, sub cerul liber sau în hale neraţional amplasate şi organizate. Impurificarea provenită de la aceste depozite este produsă tot de către apele precipitaţiilor care se scurg prin infiltraţie în sol, spălând totodată reziduurile existente.

Referatul poluarea apelor subterane - ecologie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.