Dreptul penal ca ramură de drept

Dreptul penal este ramura de drept , ca sistem al normelor juridice penale care reglementează relaţiile de apărare socială.El se mai poate defini şi ca aiatemul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse,a faptelor periculoase pentru valorile sociale , în scolpul apărării acestor valori fie prin prevenirea infracţiunilor , fie prin aplicarea pedepselor celor care le săvârşesc .

Ca ramură de drept , dreptul penal nu reprezintă doar o sumă de norme juridice , ci un ansamblu de norme juridice structurat în sistem , după criterii ştiinţifice în jurul unor norme cu caracter de principiu şi pe instituţii fundamentale ale dreptului penal-infracţiunea, sancţiunile de drept penal şi răspunderea penală.

Necesitatea dreptului penal nu poate fi pusă la îndoială ; ea este determinată de necesitatea apărării valorilor sociale , existenţa fenomenului infracţional şi necesitatea combaterii lui şi de necesitatea reglementării juridice a acţiunii de apărare a valorilor sociale.





Infracţiunile şi sancţiunile de drept penal




Conceptule de infracţiune în ştiinţa dreptului penal este folosit sub mai multe accepţiuni .

Într-o accepţiune infracţiunea este o faptă a omului prin care se înfrânge o normă imperativă , se aduce atingere ( se vatămă ori se periclitează ) unei anumite valori sociale şi pentru care cel ce a săvârşit o astfel de faptă urmează să suporte o pedeapsă.În această acceptţiune infracţiunea îmbracă forme concrete de : trădare comisă de x , ucidere comisă de y , furt comis de y..

Fapta săvârşită în realitatea socială este infracţiune numai în măsura în care corespunde normei prevăzute în legea penală , adică îndeplineşte condiţiile cerute de norma de incriminare pentru a fi socotită , ca atare ( infracţiune ).









PEDEPSELE



Noţiune

În cadrul sancţiunilor de drept penal un loc important ocupă pedeapsa care e singura sancţiune penală şi este menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea d infracţiuni.

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare , prevăzută de lege , aplicată de instanţa judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni .
Trăsăturile pedepsei reţinute în definiţia de mai sus se regăsesc şi în definiţia legelă dată acesteia prin dispoziţia art.52 C.p , unde se arată că: ,, Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Ca măsură de constângere , pdeapsa implică deci o suferinţă (aflicţiune) , o privaţiune sau o restângere de drepturi civice , o privaţiune de bunuri , o privaţiune de libertate , uneori în cazuri excepţionale chiar de viaţă în unele ţări.




Caracteristici



a) Prin caracterul său de constângere pedeapsa se diferenţiază de celelalte sancţiuni de drept penal


b) este un mijloc de reeducare (prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte doar repromarea infractorului ci şi formarea la acesta a unei atitudini faţă de valorile sociale)


c) este prevăzută de lege


d) se aplică numai de instanţele judecătoreşti


e) se aplică numai infractrului (persoanei care a săvârşit infracţiunea )


f) se aplică în scolpul prevenirii de noi infracţiuni





Scopul şi funcţiile pedepsei



A. Scopul pdespsei este consacrat în dispoziţiile art.52 al.1 din Codul penal unde se arată că “ Scopul pepdepselor este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni se realizează atât pentru cel căruia i se aplică o peapsă care este menită să asigure constrângerea şi reeducarea infractorului( prevenţie specială )



B. Funcţiile pedepsei:

- de constrângere (art 52 C.p)

- de reeducare (pdeapsa în dreptul penal încetează să mai fie o pură retribuţie –rău pentru rău)

- de exemplaritate ( fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercită o influneţă pozitivă asupra altor indivizi care cor fi determinaţi astfel să nu săvârşească infracţiuni căci pedeapsa va fi inevitabilă )

- de eliminare ( constă în înlăturarea temporară sau definitivă a condamnatului din cadrul socităţii )