Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii având caracter turistic.
Pe de altă parte, creşterea numărului şi diversificarea tipologică a celor implicaţi în organizarea şi gestionarea călătoriilor – administraţii naţionale de turism, organisme profesionale, colectivităţi locale, institute de cercetare – precum şi realizarea obiectivelor vizând evaluarea pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor, valorificarea resurselor umane şi altele au accentuat cererea de informaţii turistice.
A avut loc, în acest context, o lărgire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite; ca urmare, au apărut dificultăţi în cunoaşterea şi evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibilităţile realizării unor comparaţii internaţionale relevante. Se impune, în aceste condiţii, adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului şi dezvoltarea unei terminologii comune. Aceste obiective şi-au găsit rezolvarea în recomandările Conferinţei internaţionale asupra statisticii voiajelor şi turismului, Ottawa, 1991, recomandări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII- a a Comisiei de Statistică a Naţiunilor Unite.
Clarificările propuse şi adoptate au vizat o gamă largă de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri:
- conţinutul noţiunii de turism şi formele turismului;
- conceptul de vizitator şi corespunzător, locul, durata şi motivul călătoriei;
- industria turistică; conţinutul şi clasificarea elementelor componente,
- clasificarea activităţilor turistice, pornind de la ofertă, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor şi serviciilor CITI (Clasificarea Internaţională Tip Industrii a activităţilor), NACE (Clasificarea industrială generală a activităţilor economice în Comunitatea Europeană).
În privinţa turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.
Se apreciază că această definiţie este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între diferite ţări, dar şi în interiorul acestora şi, de asemenea, pentru a include activităţile vizitatorilor de o zi (excursionişti) şi ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puţin 24 de ore (turişti).
Corespunzător accepţiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului, şi anume:
a) turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;
b) turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;
c) turism emiţător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări,
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalităţi diferite, dând naştere altor categorii ale turismului, şi anume:
• turism interior, formă ce regrupează turismul intern şi turismul receptor;
• turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;
• turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător.
În ceea ce priveşte turistul, acesta este reprezentat de „orice persoană care se deplasează spre locul situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mare de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizat”.
Sunt menţionate, în acest context trei criterii considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii (în sensul de turişti) de alte categorii de călători şi pentru a elimina ambiguităţile generate de unii termeni. Potrivit acestor criterii:
- voiajul trebuie să fie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite, ceea ce exclude călătoriile mai mult sau mai puţin regulate între domiciliu şi locul de muncă sau de studiu.;
- Sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din punct de vedere statistic, statutul de rezident;
- Motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.

Referatul economia turismului - geografie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.