ABATERE STANDARD = unde D2(X) este dispersia variabilei aleatoare X; abaterea standard reprezintă un indicator al împrăştierii valorilor unei variabile aleatoare. E: standard deviation (O.M.).
ABSCISĂ (absurdus), termen introdus de Leibniz. Pentru un punct de pe o axă reprezintă numărul care indică lungimea segmentului cuprins între punct şi originea axei. E: absciss; F: abscisse (O.M.).
ABSURD (absurdus), contrar cu logica, cu raţiunea. O demonstraţie sau un raţionament prin absurd poate fi realizat în două moduri: (a) se stabileşte că o propoziţie este adevărată arătând că dacă nu este se ajunge la o consecinţă falsă; (b) se stabileşte că o propoziţie este falsă arătând că consecinţele sale sunt false. E: absurd; F: absurde (O.M.).
ADUNARE (additio), operaţie care constă în reunirea într-un singur număr (numit sumă) a două numere. Operaţia se defineşte analog şi pentru alte entităţi matematice asemănătoare, ca: polinoame, funcţii, vectori etc. E: addition; F: addition (O.M.).
AFIX (affixus = ataşat), numărul complex z= a + bi ataşat punctului din planul complex (C) raportat la un reper ortonormat. (O.M.).
ALGORITM succesiune determinată de prescripţii precise având ca obiectiv rezolvarea problemelor dintr-o anumită clasă, după un număr finit de paşi. Ex: algoritmul lui Euclid pentru aflarea (a, b) = c.m.m.d.c. al numerelor a şi b. E: algorithm; F: algorithme (O.M.).
ANALITIC care procedează prin calea de analiză ce consideră lucrurile prin elementele lor (o metodă analitică, un spirit analitic) în opoziţie cu sintetic care consideră lucrurile în ansamblul lor. E: analytic; F: analytique (O.M.).
APARTENENŢĂ relaţie între un element a şi mulţimea A, din care face parte, ceea ce se scrie aA. Sensul de apartenenţă a fost introdus de Peano în 1897. E: membership; F: appartenence (O.M.).
APLICAŢIE (applicatio = acţiunea de a lega), funcţie. E şi F: application (O.M.).
APROXIMARE (approximare = a apropia), operaţie de determinare a unui element dintr-un spaţiu metric, a cărui distanţă faţă de un element dat să fie mai mică decât un număr pozitiv dat. E: approach (O.M.).
ARGUMENT (argumentum = dovadă), variabila independentă a unei funcţii sau pentru un număr complex z = a + bi, prin arg z = . E: argument (O.M.).
ASIMPTOTĂ a se contopi, a coincide, dreaptă asociată unei curbe plane cu puncte la infinit astfel încât atunci când un punct al curbei se deplasează spre infinit, distanţa sa de la dreaptă tinde către zero. E: asymptote (O.M.).
ASOCIATIVITATE (asociare = a uni), proprietate a unei operaţii binare o : MxM, de a satisface relaţia: xo(yoz) = (xoy)oz. E şi F: association (O.M.).
AXĂ DE COORDONATE (axis = osie), dreaptă orientată pe care se alege un punct fix (numit origine) şi o unitate de măsură. E: axis of coordinates; F: axe de coordonées (O.M.).
AXIOMA LUI ARHIMEDE oricare ar fi numerele reale 0y.
AXIOMĂ (axioma = opinie), enunţ primar dintr-un sistem axiomatic. (O.M.).
BARICENTRU (gr: barus = greu), centru de greutate al unei figuri, al unei suprafeţe, al unui corp cu masa distribuită uniform. E: barycentre; F: barycentre (O.M.).
BAZĂ (basis = sprijin), una din laturile unui triunghi sau a unui paralelogram cu ajutorul căreia se calculează aria. Într-un spaţiu vectorial prin bază se înţelege o familie minimală de vectori liniar independenţi care generează întreg spaţiul vectorial. Ex: , , formează o bază pentru R3). E şi F: base (O.M.).
BIJECTIVĂ o funcţie (aplicaţie) injectivă şi surjectivă. O astfel de funcţie se mai numeşte şi bijecţie. E şi F: bijective (O.M.).
BINOM (bis = din doi), o expresie algebrică în care figurează doar doi termeni sub formă de sumă sau diferenţă. Ex: 3a2 – 2b. E: binomial; F: binôme (O.M.).
BINOMUL LUI NEWTON formula care dă dezvoltarea puterii de ordinul n unui binom:(a+ b)n = an + Cn1an-1b + Cn2an-2b2 + ...+ Cnnbn. F: binôme de Newton (O.M.).
BINORMALĂ (bis = de două ori normală), normala la o curbă în spaţiu într-un punct dat al curbei, perpendiculară pe planul osculator al curbei în acel punct. E: binormal; F: binormale (O.M.).
CARACTERISTICA UNUI CORP K numărul pN minim astfel încât p•1 = 0, unde 1 este elementul neutru din K în raport cu înmulţirea, iar 0 este elementul neutru al lui K în raport cu adunarea. Dacă QK atunci p = 0 iar în caz contrar p = număr prim. (O.M.).
CARACTERISTICĂ (a unui logaritm), partea întreagă a logaritmului. (O.M.).
CARDINALUL UNEI MULŢIMI (cardinalis = principal), număr ataşat unei mulţimi şi clasei mulţimilor echivalente cu mulţimea dată. În cazul unei mulţimi cu un număr finit de elemente cardinalul său reprezintă numărul elementelor sale, iar în cazul mulţimilor infinite este un număr transfinit. Ex: card N = 0 (alef zero); cardR=1 astfel că 0<1. noţiunea a fost introdusă în 1879 de G. Cantor. Cardinalul unei mulţimi se mai numeşte şi puterea acelei mulţimi. E şi F: cardinal (O.M.).
CENTRU (gr: kentron = indicator), punctul în raport cu care o figură geometrică rămâne neschimbată printr-o simetrie faţă de el. E: centre (O.M.).
CERC MARE AL UNEI SFERE cercul obţinut prin intersecţia unei sfere cu un plan care trece prin centrul sferei. (O.M.).
CERC TRIGONOMETRIC (circulus), cercul cu raza egală cu unitatea, pe care s-a stabilit o origine A (de la care se face măsurarea arcelor) şi un sens (de obicei antiorar). E: unit circle (O.M.).
CEVIANĂ după numele lui Ceva. Dreapta care uneşte un vârf al unui triunghi cu un punct al laturii opuse. (O.M.).
CÂMP (campus = întindere), corp comutativ. E: field; F: champ (O.M.).
CÂMP DE EVENIMENTE cuplul (E, K) unde K este o mulţime de părţi a lui E închisă în raport cu intersecţia şi complementara. E: field of events; F: champ d’éveniments (O.M.).
CÂMP DE PROBABILITATE tripletul (E,K,P) unde P : K → R cu proprietăţile P(A) ≥ 0; P(AUB) = P(A) + P(B) cu AB =  şi P() = 0. E: field of probability; F: champ des probabilités (O.M.).
CLASĂ DE ECHIVALENŢĂ mulţimea Ca = {x ׀ x~a, xM} unde ~ este o relaţie de echivalenţă definită pe mulţimea M. E: equivalence class; F: classe d’échivalence (O.M.).
COEFICIENT DE CORELAŢIE numărul dat de expresia unde x = şi y = şi x = ; y = sunt două selecţii de acelaşi volum extrase din două populaţii diferite. E: coefficient of correlation; F: coefficient de corrélation (O.M.).
COMBINAŢIE LINIARĂ , unde xi aparţine unui spaţiu vectorial E, iar ai sunt scalari din corpul numerelor reale. E: linear combination; F: combinaison linéaire (O.M.).
COMPLEMENTARA unei mulţimi AT, mulţimea elementelor xT şi xA. Complementara se notează Ā sau CA. E: complement of a set; F: complémentaire d’un ensemble (O.M.).