Născut la 30 aprilie 1777 în localitatea Braunscweig, landul german Saxonia Inferioară, într-o familie de orăşeni destul de înstăriţi, îşi uimise dascălul primilor ani ai şcolii primare prin rapiditatea neobişnuită de a rezolva mintal calcule aritmetice complicate.Cu mare uşurinţă a terminat şi cursul liceal.Din 1795 până la 1798, la Universitatea din Gottingen, a studiat matematcile, astronomia, geodezia, fizica(cu ramurile magnetism, elctro-magnetica,optica).În doar trei ani şi-a susţinut toate examenele.
Ducele Carol de Braunschweig(1735-1806) l-a luat pe tânărul şi talentatul absolvent, creându-i condiţii de a se ocupa de elaborarea unui talent de teoria numerelor, dezvoltând teza sa de doctorat pe care a susţinut-o în anul 1799.Lucrarea a finalizat-o în 1800, iar în anul următor o editează la Leipzig.În cuprinsul studiilor aritmetice a expus teoria numerelor întregi, cunoscută sub denumirea de întregii lui Gauss.
Dovedindu-se a fi nu doar un matematician de mare valoare, ci şi un astronom de mare competenţă, a fost numit concomitent director ai Observatorului din Gottingen şi deţinătorul catedrei de Astronomie a Universităţii din oraşul menţionat, în anul 1807.
Peste doi ani, a reuşit să scrie o cuprinzătoare carte despre corpurile cereşti, lucrare care i-a adus o reputaţie ştiinţifică europeană.Între alte realizări în materie de matematică cosmică se număra şi calcularea traiectoriei asteroidului Ceres(întâiul obiect de acest gen observat de astronomi).Tot Gauss a efectuat în perioada 1821-1824 măsurătoarea unui fragment de arc al unuia dintre maridianele globului pământesc, între oraşele Gottingen şi Altona.
Foarte importante au fost şi contribuţiile sale în domeniul fizicii, ramura magnetismului.
În anul 1823 a inventat instrumentul utilizabil pentru măsurarea intensităţii câmpurilor magnetice-magnetometrul.Peste încă şapte ani a mai realizat în acest domeniu o premieră ştiinţifică:fundamentarea matematică a magnetismului terestru.Cercetările sale privind cunoaşterea magnetismului au fost atât de numeroase, încât au umplut paginile a nu mai puţin de şase volume, fiecare la rândul său însumând mai multe mii de pagini.
Tot el a definit (1831( sistemul absolut de unităţi:milimetru, miligram, secunda, iar în 1836, pe temeiul acestor trei elemente teoretice, a exprimat intensitatea câmpului magnetic al planetei noastre în funcţie de cele trei unităţi fundamentale enunţate mai sus.