Amsterdam, capitala Olandei este cunoscut pentru pitoreştile sale canale, nenumăratele poduri şi casele vechi. Oraşul a fost în aşa fel construit, încât 101 kilometri de canale înconjoara partea interioară a oraşului. Este situat pe un teren jos şi plat (4 metri sub nivelul mării) pe râurile Amstel şi IJ. Un sistem complicat de diguri, pompe şi canale asigură menţinerea apelor la un anumit nivel astfel încât oraşul şi zonele înconjurătoare să nu fie inundate. Lacul Ijsselmeer de lângă Amsterdam, a fost iniţial un golf al Oceanului Atlantic numit Zuider Zee; acum un dig lung de 32 de kilometri separă lacul de ocean şi astfel Amsterdamul a devenit un oraş interior. În partea veche a oraşului canalele sunt extinse ca o panză de paianjen.
I.Istoricul oraşului
1. 1200-1585:Începuturile oraşului
Asterdamul ca oraş nu a apărut niciodată înt-un document oficial până în Evul Mediu, asfel neştiindu-se nimic exact depre existenţa lui în preistorie şi perioada preromana. Totuşi există o legendă despre apariţia oraşului care îl leagă de povestea a 2 pescari care au fost surprinşi pe mare de o furtună puternică în timp ce pescuiau împreuna cu câinele lor, au fost naufragiaţi şi şi-au construit un refugiu în zonele mlăştinoase, la vărsarea râului Amstel în estuarul Zuider Zee (cunoscut şi ca IJ). Această aşezare fondată de cei 2 pescari şi familiile lor care li s-au alăturat mai târziu, pare a constitui originea oraşului Amsterdam. Ei au pus bazele unui sat la gura râului Amstel şi de asemenea au construit un dig pentru a-şi proteja locuinţele de ape. De aici a derivat numele oraşului, Amstelledamme (digul de pe Amstel) care mai târziu a devenit Amsterdam. În 1275 oraşul apare pentru prima dată menţionat într-un document oficial, într-o cartă din 27 octombrie 1275, în care lordul Floris al V-lea, conte al Olandei, a garantat scutirea de taxe şi dreptul la comerţ liber locuitorilor: <>. Amstellledamme s-a dezvoltat pe maurile Amstelului şi chiar de la începutul existentei sale locuitorii au ştiut să profite de faptul acesta şi să facă din apa un mijloc de existenţă. Poziţia geografică favorabilă şi munca grea depusă de aceştia au făcut ca micul sat să devină un mare centru comercial, un port foarte important, cu un comerţ înfloritor cu oraşele din bazinul baltic şi cel mediteranean. La începutul secolului al XVII-lea, acest comerţ pe mare a atins cote foarte înalte, iar după decăderea portului rival Antwerp, Amsterdamul a devenit stăpânul mărilor, aceasta reprezentând începutul a ceea ce este cunoscut ca Epoca de Aur a Olandei. Doar foarte puţine clădiri din perioada medievală au supravieţuit până astăzi. De-alungul Evului Mediu cea mai mare parte a caselor erau construite din lemn, material vulnerabil, astfel majoritatea fiind foarte uşor distruse. Cu toate acestea, un număr surprinzător de mare de case din Amsterdam înca mai au scheletul din lemn.

2. 1585-1672: Epoca de Aur
Perioada cuprinsă între 1585 şi 1672,pentru Amsterdam, a fost cea mai înfloritoare din punct de vedere comercial, devenind principala piaţa a lumii. În această perioadă a avut loc o dezvoltare foarte importantă a oraşului; expansiunile urbane din 1613 şi 1663 încă determină înfăţişarea caracteristică a oraşului. Unele din cele mai importante monumente datează din acea perioada, de exemplu primăria din piaţa Dam, actualul Palat Regal.

3. 1672-1795 Un mic regres
Anul 1672 a fost unul dezastruos pentru Olanda, fiind atacată simultan de Anglia şi Franţa. Epoca de Aur luase sfârşit; cu toate acestea Amsterdamul a reuşit să-şi consolideze prosperitatea în perioada 1672-1795. Oraşul a rămas o piaţă importantă şi a reuşit să-şi menţină poziţia de centru financiar al Europei pe care o avea.
Având în vedere faptul că Epoca de Aur a fost în primul rând o perioadă de lansare, de prosperitate, noua perioadă era caracterizată ca fiind una de aur şi argint. Numărul mare de locuinţe construite în acel timp reflectă prosperitatea oraşului. Ca rezultat al acestui lucru, majoritatea caselor situate în centrul oraşului datează din secolul al XVIII-lea, şi nu din secolul al XVII-lea.

4. 1795-1813: Retragere şi declin
În 1795 guvernul şi oligarhiile patriciene au fost ruinate iar vechea republică a încetat să existe. După puţin timp francezii au ocupat ţara. Între anii 1795 şi 1813 Amsterdamul a suferit o puternică regresiune economică, stare reflectată şi de stagnarea în dezvoltarea demografică.
Multe case erau nelocuite iar unele chiar s-au distrus în timp datorita lipsei de intretinere. Din fericire unele faţade şi interioare din vremea imperiului s-au păstrat.


5.1813-1940: Redresare şi expansiune
Perioada cuprinsă între1813 şi 1940 este caracterizată de o redresare în plan economic şi din 1870 de expansiune. Îmbogăţirea a dus la o creştere relativ rapidă a populatţei. Această dezvoltare a fost în primul rând un rezultat al Revoluţiei Industriale care a atras după sine o Nouă Epocă de Aur. Oraşul s-a extins mai ales datorită construirii de cartiere locuite de clasele muncitoreşti sărace, acum depăsind zona Singelgracht.
Perioada dintre 1920 şi 1940 a fost una de regres economic, aşadar se remarca mai uşor faptul că aşa numitul “Inel 20-40” este mai bun în comparatie cu secolul al XIX-lea al construcţiilor ieftine din materiale uşoare. Aceasta a fost de asemenea o perioadă de distrugere pe scară largă a centrului istoric al oraşului; canalele devenisera neîncăpătoare şi noi descoperirii in materie de trafic se realizaseră.




II.Cultura
Amsterdamul şi-a câştigat o reputaţie de toleranţă şi individualism. De mult timp oameni din diferite medii de viaţă şi religii au fost bineveniţi aici. Multe nationalităţi sunt reprezentate în oraşul cosmopolit, începând de la indonezieni (a căror ţară a fost odată o posesiune olandeză) până la muncitori imigranţi din Morocco şi refugiaţi kurzi din Iran. În oraş, arta înfloreşte, peste 40 de muzee adăpostind operele artiştilor olandezi.
1.Muzeul Van Gogh
Cea mai mare parte a muncii lui Vincent van Gogh nu a părăsit niciodată Olanda, iar 200 de tablouri şi 500 de desene sunt permanent expuse în muzeul care-i poartă numele, proiectat de Gerrit Reitveld. Tablourile sunt prezentate în ordine cronologică în funcţie de diferitele perioade de creaţie şi domiciliile lui Van Gogh de-alungul carierei.
La cel de al doilea etaj se află tablourile pictate în timpul şederii acestuia în sudul Franţei, dintre care cel mai cunoscut este “Floarea soarelui”. De asemenea mai sunt expuse lucrări ale lui Toulouse-Lautrec şi Gauguin, contemporani lui Van Gogh. Expozitiile sunt schimbate atfel încât să scoată în evidenţă momentele cele mai importante în dezvoltarea artistică a lui Van Gogh.