Zoologia nevertebratelor este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul animalelor lipsite de coloană vertebrală, grup care reprezintă cea mai mare parte a vieţuitoarelor de pe Pământ, atât ca număr de specii cât şi ca număr de grupe taxonomice.
Importanţa deosebită a zoologiei în general - ca şi a botanicii - a revenit în atenţia specialiştilor după o perioadă de câteva decenii în care atenţia lumii ştiinţifice a fost atrasă de câteva ramuri “de vârf” ale biologiei, deosebit de spectaculoase sub aspectul descoperirilor - genetica, biologia celulară şi moleculară, biofizica, ecologia.
Odată însă cu avansarea studierii unor zone mai puţin cercetate sau chiar necercetate din anumite zone terestre şi mai ales a Oceanului Planetar, şi de dezvoltarea ecologiei din ultimele decenii, s-a ajuns la concluzia surprinzătoare în aparenţă că suntem departe de a cunoaşte toate speciile de organisme de pe Pământ, cum se credea la un moment dat la mijlocul secolului XX (moment care a marcat un regres al cercetărilor de sistematică).
Pentru exemplificarea nivelului la care ajunseseră cunoştinţele asupra lumii vii la sfârşitul secolului XX, redăm în tabelul 1 situaţia comparativă a speciilor inventariate la începutul anilor ‘90, din toate grupele taxonomice. Se poate observa astfel ponderea pe care nevertebratele o reprezintă în regnul animal şi nu numai. Cu toate acestea, situaţia prezentată în tabel este departe de a fi cea reală.
Astfel, nu numai că se descriu în continuare specii noi pentru ştiinţă într-un asemenea ritm încât cifrele pe care le avem în prezent (2000) la dispoziţie sunt de mult depăşite. Studii de inventariere a unor ecosisteme tropicale a dus la concluzia surprinzătoare că în pădurile ecuatoriale trăieşte un numă enorm de specii necunoscute din punct de vedere ştiinţific. Faptul că deocamdată cunoaştem extrem de puţin despre fundurile oceanice, nu numai din zonele abisale ci chiar de pe platformele continentale (despre aspectul scoarţei terestre acoperite de apă ştim în prezent mult mai puţin comparativ cu ce cunoaştem despre satelitul nostru natural, Luna, sau despre planete precum Marte sau Mercur...), şi că au fost descrise recent complexe faunistice extraordinare în apropierea izvoarelor termale submarine de mare adâncime nu lasă nici o îndoială afirmaţiei că şi în domeniul vieţuitoarelor marine suntem departe de a cunoaşte toate tipurile de organisme.
Câteva exemple în acest sens sunt edificatoare. La începutul anilor ‘80 erau inventariate circa 1,5 milioane de specii de vieţuitoare (microorganisme, plante inferioare şi superioare, ciuperci, animale uni şi pluricelulare) şi specialiştii credeau că acestea ar reprezenta cel puţin jumătate din numărul total de specii existente în prezent pe Terra, în prezent nici un specialist - fie el microbiolog, zoolog sau botanist - nu se mai îndoieşte de faptul că numărul total de specii de pe Pământ se află cuprins undeva între 10 şi 100 de milioane, ponderea cea mai mare revenind artropodelor, şi dintre acestea, insectelor.
In fiecare an se descriu circa 10 000 de specii noi pentru ştiinţă (fără să luăm în calcul descrierile speciilor care mai devreme sau mai târziu se vor fi dovedit sinonimii) şi se estimează că în actualul ritm de lucru, ne vor trebui secole pentru a reuşi să inventariem în întregime vieţuitoarele de pe Terra, bineînţeles, dacă mediul natural al acestora nu va fi profund alterat mai înainte de către om. De exemplu, anual se descriu circa 1700 de specii de fungi şi circa 120 de specii de bacterii
Primul pas în relansarea cercetărilor de inventariere a fost făcut de entomologul american Terry Erwin de la Institutul Smithsonian, specialist în coleoptere, care la începutul anilor ‘80 a efectuat cercetări în comunităţile de insecte din coronamentul unei singure specii de copac (Luehea seemannii) din pădurea ecuatorială din Panama. Utilizând insecticide şi determinând materialul colectat a constatat că un mare număr de specii de coleoptere din cele 1200 inventariate erau necunoscute pentru ştiinţă. Pe de altă parte, cea mai mare parte a coleopterelor sunt strict specializate, astfel că se poate calcula cu oarecare precizie numărul estimat de specii de coleoptere strict specializate. Tinând cont că circa 126 - 160 de specii de coleoptere sunt strict specializate pentru coronamentul unei singure specii de copac iar în pădurea ecuatorială există peste 50 000 de specii de arbori, s-a ajuns la cifra de 8 milioane de specii de coleoptere pentru întregul coronament al pădurilor ecuatoriale. Ori, cum coleopterele reprezintă doar 40% din insectele care populează coronamentul pădurilor ecuatoriale s-a ajuns la cifra de 20 de milioane de specii de insecte. Mai mult, studii anterioare au demonstrat că numărul de insecte din coronamentul pădurilor ecuatoriale este de circa două ori mai mare în comparaţie cu cel al speciilor care trăiesc la suprafaţa solului. In acest mod, numai pentru pădurile ecuatoriale şi tropicale se ajunge la o cifră de 30 de milioane de specii de insecte!!!
Circa 10 ani mai târziu faţă de cercetările lui Erwin, doi specialişti americani în biologie marină - Fred Grassle şi Nancy Maciolek - şi-au publicat studiile asupra faunei marine bentale de pe fundurile oceanice cu adâncimi cuprinse între 1500 şi 2500 de metri din partea de nord-est a Statelor Unite (zona Delaware - New Jersey – deci o zonă relativ intens cercetată). Din cele 798 de specii de nevertebrate inventariate, 58% erau specii noi pentru ştiinţă!
Efectuând studii statistice şi în acest caz, se estimează că pe întreaga suprafaţă de 300 km2 ocupată de fundurile oceanice trăiesc cel puţin 10 milioane de specii de nevertebrate.
In acest mod a devenit evident că în condiţiile în care ¬n prezent ecosistemele naturale sunt degradate de om într-un ritm alarmant, accelerarea studiilor de inventariere reprezintă o necesitate stringentă de care s-au convins nu numai specialiştii în biologie şi ecologie, ci şi factorii de decizie politică.

Clasificarea lumii vii

Inainte de a trece la prezentarea efectivă a principalelor grupe de animale nevertebrate, trebuie să facem unele precizări. Organismele vii care trăiesc în prezent pe Terra nu pot fi studiate individual decât cu mare greutate. Practic, numărul lor enorm şi marea lor diversitate face imposibilă pentru un singur om acumularea de date referitoare la totalitatea vieţuitoarelor.
Existenţa însă a unor trăsături comune, permite gruparea organismelor de acelaşi tip într-o singură categorie, şi astfel, familiarizându-ne cu aceste trăsături vom putea recunoaşte poziţia unei vieţuitoare oarecare în lumea vie.
Pentru analiza vieţuitoarelor, specialiştii fac apel la două ramuri ale biologiei: sistematica şi taxonomia.
Sistematica este ramura biologiei care are ca obiect descrierea şi denumirea vieţuitoarelor - diversitatea lumii vii - stabilind relaţiile filogenetice dintre acestea.
Taxonomia (sau taxinomia) reprezintă teoria şi practica clasificării vieţuitoarelor. Termenul a fost introdus de botanistul elveţian De Candolle şi derivă de la cuvintele greceşti taxis - aranjament şi nomos - lege).
Cu alte cuvinte, dacă sistematica descrie şi denumeşte vieţuitoarele, taxonomia le aranjează în sisteme de clasificaţii.