Vladimir Ilici Lenin a fost teoretician şi conducător al proletariatului internaţional. Continuator credincios al operei lui Marx şi Engles.
Lenin a dezvoltat şi aplicat în mod creator marxismul în condiţiile epocii imperialismului şi ale trecerii omenirii de la capitalism la socialism. El a întemeiat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice şi a condus lupta maselor populare din Rusia, în frunte cu proletariatul, la victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi la instaurarea şi consolidarea primului stat socialist din istorie.
Lenin s-a născut la 22 aprilie 1870, la Simbirsk. Urmează în oraşul natal şcoala elementară şi liceul clasic, pe care îl absolveşte în anul 1887. În acelaşi an, fratele său mai mare, Aleksandr Ulianov, este executat pentru participare la atentatul împotriva ţarului Alexandru al III-lea. Se înscrie în facultatea de drept din Kazan, dar este exclus fiind arestat pentru că a luat parte la mişcarea revoluţionară a studenţilor, iar apoi trimis cu domiciliu forţat în localitatea Kokuşkino. Reîntors la Kazan în toamna anului 1888, începe să studieze „Capitalul” şi alte opere ale lui Marx şi Engles, intrând totodată într-un cerc marxist. Între 1889 şi 1893, Lenin locuieşte la Samara. În 1891 absolveşte în mod strălucit Facultatea de drept din Petersburg. La Samara organizează primul cerc marxist din acest oraş şi în acest timp critică, de pe poziţiile marxismului, ideologia narodnică. În august 1893, Lenin se mută la Petersburg, unde organizează cercuri marxiste în rândul muncitorilor, devenind conducătorul recunoscut al marxiştilor din oraş. În primăvara anului 1894 scrie prima sa mare operă, „Ce sunt –prietenii poporului- şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor?”, pe drept cuvânt considerată ca primul manifest al partidului marxist-revoluţionar care se năştea în Rusia. În anul 1895, Lenin înfiinţează la Petersburg „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare”, care devine germenul partidului marxist al proletariatului din Rusia. La sfârşitul aceluiaşi an, Lenin este arestat şi deţinut în închisoare timp de 14 luni, iar în 1897 este deportat în Siberia unde rămâne până în 1900. În timpul deportării termină lucrarea „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”, studiază filozofia pre-marxistă şi întreţine o vastă corespondenţă pe teme filozofice cu alţi revoluţionari marxişti. Întors din deportare, pleacă în străinătate, unde întemeiază ziarul „Iskra”, care militează pentru cimentarea ideologică şi unirea organizatorică a organizaţiilor muncitoreşti marxiste din Rusia, într-un partid de tip nou.
-2-
Un rol important din pregătirea ideologică a creării partidului l-a avut lucrarea „Ce-i de făcut?”, scrisă de Lenin în 1902, în care a elaborat o serie de principii ideologice şi organizatorice ale partidului marxist. Activitatea desfăşurată de marxiştii ruşi, în frunte cu Lenin, a permis ca la congresul al II-lea al P.S.M.D.R. (Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia) – iulie, 1903-, să se pună bazele partidului marxist revoluţionar al clasei muncitoare din Rusia, primul partid de tip nou din lume.
Programul adoptat la congres înscria, pentru prima dată în mişcarea social-democrată, revendicarea instaurării dictaturii proletariatului, susţinută de Lenin.
Lenin scrie în anul 1904 lucrarea „Un pas înainte, doi paşi înapoi”, în care dezvoltă învăţătura despre partid ca organizaţie conducătoare a proletariatului.
În noiembrie 1905, Lenin se întoarce din emigraţie în Rusia, la Petersburg, desfăşurând o intensă activitate în fruntea partidului, în anii primei revoluţii ruse. Un rol de seamă în orientarea partidului bolşevic în revoluţie a avut lucrarea lui Lenin „Două tactici ale social-democraţiei în revoluţia democratică”, apărută în iulie 1905, în care el elaborează bazele tacticii revoluţionare a partidului comunist şi enunţă ideea transformării acestei revoluţii în revoluţie socialistă. În 1907, după înfrângerea primei revoluţii ruse, este nevoit să emigreze din nou în străinătate, în Elveţia, apoi la Paris. Lenin militează pentru pregătirea partidului şi a clasei muncitoare în vederea revoluţiei. O imensă importanţă pentru pregătirea teoretică a partidului a avut opera lui Lenin „Materialism şi empiriocriticism”, apărută în 1909, în care apără bazele teoretice ale partidului şi aduce o considerabilă contribuţie creatoare la dezvoltarea filozofiei marxiste. În 1912, la Praga, Lenin conduce lucrările celei de-a VI-a Conferinţe a P.M.S.D.R., la care sunt excluşi din partid menşevicii lichidatorişti, punându-se bazele unui partid independent al bolşevicilor. În acelaşi an apare la Petersburg ziarul „Pravda”, care era condus de Lenin din emigraţie. În vara anului 1912, Lenin se mută de la Paris la Cracovia, pentru a fi mai aproape de Rusia şi a putea conduce mai uşor activitatea partidului în condiţiile noului avânt revoluţionar. În 1913-1914 Lenin scrie o serie de lucrări în care elaborază şi fundamentează programul marxist în problema naţională („Note critice în problema naţională”, „Dreptul naţiunilor la autodeterminare” ş.a.), iar în anii 1914-1916 elaborează majoritatea „Caietelor filozofice” în care se dezvoltă creator învăţătura marxistă. În anii războiului, Lenin elaborează teoria şi tactica partidului comunist în problemele războiului păcii şi revoluţiei.