De profesie medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori romani, o prezenta activa si originala in lit. interbelica, unele dintre operele sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial.
Opera sa constituita din vol de versuri :”Poezii”( vol de debut-1916), “Parga”, “Poeme cu ingeri”, “Urcus”, “Intrezariri”, vol de proza :” Capul de zimbru” si “Ultimul Berevoi”. Cel mai valoros volum este “Sonete inchipuite de Shakespeare” publicat postum.
Dintr-o admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia “Grai valah” , obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.
De fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun si un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.
Poezia este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul isi exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este o specie a poeziei lirice in care autorul preamareste limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .
Oda incepe si se termina cu vocative.
Desi limbajul este presarat cu termeni muntenesti, ideile si metaforele sunt impresionante.
Prin epitetul “grai tamaiat” poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase nuante.
Metafora “catuie de petale” aseamana limba cu o floare, deasemenea met “vant batran” se refera la vechimea limbii, iar met “cu mierea-n spinare” se refera la dulceata sonoritatii acestei limbi.
Verbul inventat chiar de autor “mi-a ciobanit” semnifica faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.