In ,,muzeul” literaturii romane, V. Alecsandri isi are locul sau, un loc insemnat in toata dezvoltarea culturii romane, fiind ,,un om nascut in ceas bun” (Slavici), ,,un noroc al istoriei noastre” (P.Zarifopol), cu reale si importante contributii la unificarea constiintei nationale.
Scriitor cetatean, Alecsandri a considerat ca radacinile adevaratei literaturi stau in folclor, in realitatea sociala si cea istorica. Marturisea: ,,daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta am s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima poezie.”
Alecsandri este cel mai important poet roman de pana la Eminescu. A daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa opera cu larga deschidere catre poezie, proza si dramaturgie, cu innoiri remarcabile pentru fiecare gen si specie literara. El a daltuit si modernizat limba literara. Un contemporan al sau, Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gandirii si al simtirii romanesti. El a cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile romanimii… El este gloria nediscutabila a literaturii romane.”

Geneza pastelurilor

Alecsandri, din 1880 is creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberandu-se de corvezile politice si oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind si exigentele timpului sau, ii scrie lui Hurmuzachi in 1865: ,,Am scris bucati mai mult sau mai putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios, mai literar.” Peste trei ani, ii marturiseste aceluiasi: ,,Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseti ale naturii si de munca campului.”
,,Pastelurile” au aparut in ,,Convorbiri literare” intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut in ,,Opere complete”, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii, carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de “poeme sublime”(Hasdeu), autorul a asezat “Serile de la Mircesti”, o idila de interior, si pastel ce exprima personalitatea creatorului sau, fiind si intaia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa de scris, cu somnolarea in fata sobei.
Mircesti devine astfel “resedinta poeziei”, un spatiu unic, cu “un bogat si tare aer spiritual, cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.”(V. Voiculescu)
Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre soare. Ele constituie “ intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale”, “un calendar al spiritului rural si al muncilor campenesti”(G. Calinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate moderna.
In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la V. Alecsandri un singur pastel:”Sfarsit de toamna”. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii, avand corespondente cu pictura lui Andreescu ”Padurea desfrunzita”. Anotimpul ramane bogat reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat ”In vie”, Goga “Coboara toamna”, Voiculescu ”Faurirea toamnei”,Bacovia ”In gradina”, Blaga ”Bunatatea toamnei”, demonstrand tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat de poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile celor trei siluete masive ale poeziei – Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul tragic shakesperean, Blaga propunand-o ca pe un catarsis.
Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau poetic, oferind un spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate, cu zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna”, ,,Viscolul”, ,,Sania”, ,,Miezul iernii”, ,,Sfarsitul iernii”, infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zapada , crivatul , gerul , ce inunda vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug spaimantate.
Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar diferit de aceasta prin miscare, flora si fauna, ca si prin verdele, ce apare atat de rar in cromatica pastelului.,,Lunca din Mircesti”, ,,Concertul in lunca”, ,,Rodica”, ,,Balta”, ,,Secerisul”, ,,Cositul” si ,,Baraganul” compun un scenariu original al anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din ,,Vara” si ,,Noapte de vara”, pe Blaga din ,,Vara”, St.O.Iosif din ,,Pasteluri”, V.Eftimiu ,,Seceta”, ori pe O.Cazimir,,Iulie”. De asemenea ,,Cosasi odihnindu-se” si ,,Tarancuta”,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite in pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului.
In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa, fiind infatisata in doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata, ca revansa la amorteala iernii, si celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator al victoriei vietii izbucneste din cele mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii veseli, ca in ,,Oaspetii primaverii”, ,,Cucoarele”, ,,Dimineata”, ,,Tunetul”, ,,Pastele”,.Alte versuri sugereaza un vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima patrunde”. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni proprii.
In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu, Baconski, Maniu au facut semnificatii mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri, aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos”, ocupa un loc important,impresionand prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin Alecsandri: in,,Malul Siretului”, si”Balta”, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele extremitatii naturii, cum ar fi: marea si muntele.
Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii limitate ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).
,,Pastelurile” lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei, cu farmecul vietii rurale.,,Pastelurile” au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de furtuni din arhipelagul…poeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul nostrul moldav”(Perpessicius).
Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curand ,,un tip autohton de simtire gratioasa, de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnica” ( P. Constantinescu). Valorificand exprisivitatea limbii noastre, poetul ,,Legendelor”, al,,Doinelor” dar mai ales al ,,Pastelurilor” a facut sa sune intr-un mod nou ,,graiul cel mai dulce din tarile romane”, parcurgand un drum de cautari fericite si impliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e cartea de noblete, testimoniul de nationalitate al unui neam, altarul imprejurului caruia toti se aduna, cu inima iubitoare si cu simtire de devotament unii catre altii”.
Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri”, ca o expresie a asimilarii superioare a folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si romantice.Astfel, poetul a depasit perioada copilariei estetismului, ,,pastelurile” fiind ,,Cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste”, dupa cum observa marele critic literar Titu Maiorescu.
Stilul sau se caracterizeaza prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturalete, conciziune, in mare masura datorate influentei folclorului. In destule pasteluri, poetul porneste de la contemplarea unui fapt real, de la care ajunge la un element fantastic sau invers: luna ploaia, zapada, focul il introduc in lumea mirifica a tineretii, a iubirii.
Pastelul e construit pe o structura binara: debuteaza cu o imagine a naturii in generalitatea ei sau in detaliu (vazduhul in ,,IARNA”, cerul albastru in ,,Oaspetii primaverii”, zorile in ,,Dimineata”) si se incheie cu un element concret, foarte apropiat poetului(,,O sopirla de smarald,/ cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald” in ,,Malul Siretului” sau ,,Iat-o gingasa mladita cu sirag de martisor…/Tu o rupi?…Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori”).
Poate fi aceasta optica si o expresie a cerintei lui Maiorescu de a avea un sfirsit brusc in poezie. Se observa in aceasta poezie ca poetul se foloseste de fraze alcatuite mai ales din propozitii principale, ca in creatile folclorice (ex. Oaspetii primaverii etc.) sau si cu o subordonata, de regula, atributiva( ex.: ,,Iarna”, ,,Dimineata” etc.). Propozitiile pe care se sprijina aceste tablouri descriptive, sunt todeauna dezvoltate, cu parti multiple de propozitie. Infuzia folclorului confera oralitatea stilului, confirmata de versuri ce contin interjectii (,,iata”, in ,,Serile la Mircesti”, ,,Iarna”, in,,Sania”, ,,Plugurile”) ori expresii populare (,,dar ce vad”, in ,, Miezul iernei”), exclamatii ce dau o nota de subectivitate tabloului (,,Ah! iata primavara cu sinu-i de verdeata”/In lume-i veselie, amor sperare, viata, /Si cerul si pamantul preschimba sarutari/Prin raze aurite si vesele cantari/”-,,Oaspetii Primaverii”).
Cromatica pastelurilor (comentata de Calinescu, Piru, Cazacu) este monocroma. Paleta e saraca: alb, negru, rar: galben, verde, culori intunecate sau sumbre. Notatiile auditive sunt mai rare decat cele vizuale; ,,Alecsandri nu ne ofera un tablou de natura in care sa se simta farmecul ei muzical” (Vianu).
In privinta figurilor de stil, de asemenea, se poate observa optiunea poetului, inraurita de modelele epocii. Alecsandri valorifica resursele lexicale (cu masura foloseste arhaismele si neologismele, avand aria lexicala cea mai intinsa si mai variata din literatura romana de pana la Eminescu). Lexicul, morfologia si sintaxa sunt folosite, creator, cu diferite valente stilistice. Mai frecvente sunt epitetele, indeosebi cele fizice, in structuri nominale dar si verbale. ,,Alecsandri este un pictor impresionist, mai inainte ca impresionismul sa fie reprezentat in tanara scoala romaneasca” (Vianu). Se remarca si epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mandra harnica”, ,,Tacutul miez de noapte”), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela campie acu-i trista, vestejita”). Analiza epitetelor evidentiaza tehnica picturala a poetului. Un rol deosebit il joaca si comparatiile mono si polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective si subiective (,,Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi”). Personificarile folosite in poezii, ofera dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace” balta care ,, se ascunde sub un val misterios”). Metafora este la Alecsandri o sinteza a influentei populare, culte, pe de o parte, pe de alta, o influenta a clasicismului si romantismului (,,Saniuta, cuib de iarna e cam stramta pentru doi”). Se intalneste si alegoria (,,Concertul in lunca” are la baza o alegorie, natura cu privighetori este sala de concerte).