- Pe 16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Saisprezece state sunt parti ale acestei conventii: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului
- 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membrii fondatori zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia
- 9 mai 1950, salonul Orologiului din Quai d'Orsay ministrul afacerilor externe francez Robert Schuman face publica oferta Frantei catre Republica Federala Germania de a pune în comun productia de carbune si otel
- pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
- tratatul va intra în vigoare pe 25 iulie 1952
- la Roma pe 25 martie 1957 sunt semnate Tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
- intrã în vigoare pe 1 ianuarie 1958
- 1 iunie 1968, cu optsprezece luni înainte de termenul prevazut în tratat (1 ianuarie 1970) uniunea vamala a fost realizata
- Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene
- Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967
- Marea Britanie a adunat în jurul sau în cadrul Asociatiei Europene a Liberului Schimb, instituita prin Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau considerau ca nu pot adera la Comunitati, respectiv, la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia
- la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei, aderarea celor trei noi membrii, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie a devenit efectiva la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingând aderarea prin referendum
- Grecia semneaza tratatul de aderare la 29 mai 1979, intrând în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981
- tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la 1 ianuarie 1986, Spania a intrat în CEE
- Portugalia a semnat Tratatul consacrând aderarea sa la CEE odata cu Spania si la 1 ianuarie 1986 Portugalia intra în CEE
- Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris duce la crearea Consiliului European
- La 20 septembrie 1976 s-a hotãrât alegerea directã a Parlamentului European
- Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987
- La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante ai celor douasprezece state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii europene
- intrare în vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993
- la 1 ianuarie 1995 au devenit membre Austria, Finlanda si Suedia
- Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene si a tratatelor care au instituit Comunitatile Europene si unele acte conexe, semnat la 2 octombrie 1997
- Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001

1. INSTITUTII

1.1.COMISIA EUROPEANÃ
Istoric

Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii:
a) Înalta Autoritate;
b) Consiliul Special de Ministri;
c) Adunarea Comunã;
d) Curtea de Justitie.
- La 10 august 1952, Înalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a început prima sedintã la Luxembourg.
Înalta Autoritate era independentã de guverne si însãrcinatã cu administrarea productiei cãrbunelui si otelului, de altfel si principala actiune a noi infiintate comunitãti. Ea detinea puterea executivã. Printre principalele sale atributii erau: definirea obiectivelor comune, acordarea de împrumuturi, interventie asupra preturilor, cotelor de productie etc. Institutia era formatã din nouã membri, numiti prin comun acord de guvernele statelor membre CECO.
- Odatã cu aparitia CEE si CCEA în 1957 au fost create si pentru aceste douã noi comunitãti douã institutii asemãnãtoare cu Înalta Autoritate a CECO, care au luat numele de Comisie.
- Prin articolul 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, intrat în vigoare în 1957, a fost instituita o Comisie unica a Comunitatilor europene, care s-a substituit Înaltei Autoritati a CECA precum si celor doua Comisii ale CEE si CEEA.

Atributii si funcii

Conform art. 211 din Tratatul privind Uniunea Europeanã:
"Pentru asigurarea functionãrii si dezvoltãrii pietei comune, Comisia:
- vegheazã la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a mãsurilor luate de institutii în virtutea acestuia;
- formuleazã recomandãri sau avize în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacã acesta prevede în mod expres sau dacã Comisia le considerã necesare;
- dispune de putere de decizie proprie si participã la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, în conditiile prevãzute de prezentul tratat;
- exercitã atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta."
Conform art. 212:
"Comisia publicã în fiecare an, cu cel putin o lunã înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activitãtii Comunitãtii.".
De subliniat cã, conform specialistilor în drept comunitar, functiile pe care le îndeplineste Comisia sunt în principal:
- cea de initiativã;
- cea de executie;
- cea de supraveghere;
- cea de reprezentare.
Spre deosebire de situatia existenta într-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine în principal Comisiei Europene, în unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului.
Pâna la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atât puterea legislativa, cât si pe cea executiva, Comisia neputând lua masuri de executie decât în urma unei abilitari data de Consiliu. În practica însa, mai ales în materie de politica agricola comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul în imposibilitatea de a le solutiona în timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum înainte competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este executivul care îsi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor în care Consiliul îsi rezerva în mod expres acest drept pentru sine.
Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atât de catre Consiliu, cât si de catre statele membre. În virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre îndeplinesc obligatiile ce le revin din tratate.
Comisia Europeana îndeplineste totodata si un semnificativ rol reprezentativ, ea fiind abilitata potrivit dispozitiilor Tratatului de la Roma sa reprezinte interesele Comunitatii pe plan international

Organizare

Conform art. 213 din Trartatul privind Uniunea Europeanã:
"(1) Comisia este compusã din douãzeci de membri, alesi pe baza competentei lor generale si care oferã toate garantiile de independentã.
Numãrul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotãrând în unanimitate. Numai cetãtenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.
În componenta Comisiei trebuie sã intre cel putin un cetãtean din fiecare stat membru, fãrã ca numãrul membrilor care au cetãtenia aceluiasi stat membru sã fie mai mare de doi.
(2) Membrii Comisiei îsi exercitã functiile în deplinã independentã, în interesul general al Comunitãtii.
În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicitã si nici nu acceptã instructiuni de la vreun guvern si nici de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. Fiecare stat membru se angajeazã sã respecte acest principiu si sã nu influenteze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.