Este expresia digestiva cu localizare gastrică a unei afecţiuni cronice ce evoluează în pusee acute, periodice, produse prin acţiunea clorhidropeptică a secreţiei gastrice.
Epidemiologie
E mai puţin frecvent decât ulcerul duodenal, este întâlnit cu frecvenţă maximă dincolo de decada a V-a a vieţii şi are o incidenţă egală la ambele sexe.
 Unele ulcere gastrice (UG) se comportă ca şi ulcere duodenale (UD), în special cele care sunt situate mai jos.
 Sunt mai frecvente la bărbaţi. Raportul femei-bărbaţi este de 2:1 în UG şi 7:1 în UD
 Există o predispoziţie genetică familială pt. UG la cei cu grupa sangvină AII, apare la cei săraci.
 UD prezintă o rată mai ridicată a acidităţii gastrice faţă de normal, iar în UG are valori normale s-au crescute.
 UD răspunde bine la tratament medical, iar UG numai după operaţie, recidivând mai frecvent, malignizare.
Anatomie patologică
Ulcerul tipic Cruveilhrer se distinge de celelalte pierderi de substanţă gastrice, eroziunea sau exulceraţia simplex (Dieulafoy), prin substratul anatomic, morfologic şi chiar prin evoluţia sa cronică.
reprezintă un defect al peretelui gastric profund, interesând toate straturile până la musculatură, pe care o poate uneori depăşi perforând sau penetrând.
 Eroziunea gastrică se def. ca o pierdere de substanţă de întindere variată de regulă mică, superficială, interesând mucoasa fără să depăşească niciodată “muscularis mucosae”.
 Exulceraţia simplex apare ca o ulceraţie a mucoasei dar care cuprinde în profunzime şi musculara mucoasei, ajungând până în submucoasă.
Dpdv evolutiv, distingem 2 forme de UG:
• Ulcer acut, de dimensiuni mici (cca 1 cm) înconjurat de o zonă puternic edematoasă, hiperemică. Sunt ulcere care perforează cel mai fregvent.
• Ulcerul cronic,calos, cu diametrul de cca 2-5 cm are o evoluţie cronică, iar edemul periulceros este înlocuit cu o zonă de fibroză, care constituie în timp un bloc aderenţial-fibros ce sudează stomacul de organele vecine(ficat, pancreas, etc.) conferă chirurgului senzaţia unui bloc pseudoumoral, mărind riscul confuziei de diagnostic cu o leziune malignă.
Ca număr:
 80% unice
20% multiple


Localizarea ulcerului:
mica curbură: cel mai fregvent
faţa anterioară 5 %
faţa posterioară 1%
reg. pilorică
marea curbură foarte rar
repartiţia după principalele segmente:
 corp gastric 56%
 antru 44%
După localizare şi nivele secretor, Johson a clasificat UG în 3 tipuri:
 Tipul I cuprinde ulcerele micii curburi cu antru şi pilor normale şi în care nivelul acidităţii gastrice este sub normal. Totalizează cca 57% din UG şi se întâlnesc la gr. AI.
 Tipul II cuprinde ulcerele micii curburi, asociate cu jenă în evacuarea transpilorică sau cu un ulcer duodenal evolutiv, în care nivel evolutiv=normal sau scăzut.
 Tipul III care grupează ulcerele prepilorice al căror comportament simptomatic şi secretor este asemănător cu cel al UD.
Patogenie
1. Alterarea barierei celulare gastrice
 Modificări cantitative şi calitative ale mucusului gastric ca rezultat al tulburărilor de sinteză glico-proteică.
 Alterări directe (de contact) date de un agent nociv care creează posibilitatea retrodifuziunii ionilor de H în mucoasă, agravând leziunile iniţiale “de contact”.
 Tulburări de irigaţie a peretelui gastric fie pe fond ateromatos fie prin tulburări funcţionale la nivel precapilar datorită unor substanţe vasomotoare.
2. Refluxul alcalin la nivelul stomacului-- favorizează retrodifuziunea ionilor de H leziuni chiar la valori ale secreţiei gastrice normale.
3. Helicobacter pilori  gastrită  UG, dar importanţa lui e mai mică decât în UD.
4. Teoria gastritei atrofice a lui DUPLESSIS, gastrita cronică UG datorita refluxului, e asociată cu atrofia aparatului secretor(gastrită cr. medicamentoasă-aspirină, corticosteroizi-)
5. Factori ereditari gr. sangvină de tip secretor
6. Aciditate gastrică
Semne clinice
1. Durerea :
 Localizată: epigastru, retroxifoidian, retrosternal
 Formă : crampă, torsiune
 Apariţie : postprandial precoce(30min- 2ore)
 Iradiere : obişnuit nu
Durerea ulceroasă = “sdr. dispeptic-dureros de tip ulceros”
2. Vărsătura este inconstantă
3. Pirozisul postprandial (inconstant)pot să preceadă durerea sau pot să coexiste cu ea.