PERSOANE AUTORIZATE SĂ COMITĂ ACTE DE OSTILITATE
Declanşarea unui conflict armat internaţional ridică de la început, din unghiul dreptului umanitar, trei mari probleme: 1) al categoriilor de persoane care sânt legalmente autorizate să ia parte directă la operaţiunile militare; 2) al mijloacelor şi metodelor de luptă pe care sânt îndrituite să le folosească şi 3) al locului unde se pot desfăşura operaţiunile militare.
Deşi sânt ,,instrumentele” de ducere a războiului, combatanţii se bucură de protecţia dreptului internaţional umanitar, ei fiind singurele persoane autorizate juridic să comită acte de ostilitate împotriva adversarilor. Raţiunea acestei protecţii legale constă în faptul că ei pot fi cel mai uşor victime ale războiului; într-adevăr, prin faptul că se află în centrul luptelor pe care sânt autorizaţi să le poarte, membrii forţelor pot fi ucişi, răniţi sau pot cădea în mâinile adversarului ce ar putea să se răzbune pe ei fie şi numai trăgându-i la răspundere pentru actele de război comise. Pe de altă parte, din momentul în care s-a înţeles că războiul este o relaţie de la stat la stat şi nu de la individ la individ, era necesar ca celor trimişi să lupte pentru patria lor să li se acorde protecţia legală cuvenită; căci dacă individul se sustrage obligaţiilor sale militare faţă de statul din care face parte, el se expune sancţiunilor prevăzute de legislaţia naţională care, de cele mai multe ori, prevede pedepse destul de severe pentru sustragerea de la recrutare sau pentru dezertare ori capitulare. Dilema în care s-ar putea găsi o persoană în astfel de cazuri a fost rezolvată de dreptul internaţional umanitar prin punerea ei sub protecţia legilor naţionale în sensul ca toţi combatanţii cu statut legal au competenţa de a comite împotriva adversarilor în timp de război acte de violenţă cauzatoare de omoruri şi distrugeri fără a fi traşi la răspundere pe plan penal. Se ştie că violenţa, omorul sau distrugerea
Sânt infracţiuni pedepsite în orice cod penal; în timp de război însă, combatanţii legali sânt abilitaţi de statul lor să săvârşească, în anumite condiţii, astfel de fapte şi chiar în cazul capturării lor de adversarul împotriva căruia au acţionat au dreptul la statutul lor de prizonier de război a cărui existenţă constă tocmai în neurmărirea penală pentru actele de violenţă comise.
Prerogativele pe care le au combatanţii în timp de război având asemenea consecinţe, au impus dreptului internaţional umanitar să îndeplinească cu claritate categoriile de persoane care pot lua parte în mod legal la ostilităţi şi condiţiile pe care să le îndeplinească pentru recunoaşterea unui asemenea statut. În mod tradiţional, dreptul cutumiar ca şi convenţiile de la Haga din 1907 au stabilit că intră în categoriile de persoane autorizate să participe la ostilităţi, cele care fac parte din armată ori miliţiile şi corpurile de voluntari dacă îndeplineau următoarele condiţii: să fie recunoscute şi autorizate de guvernul în numele căruia combat; să fie organizate în mod ierarhic, având în fruntea lor un şef responsabil şi să depindă de comandamentul suprem al armatei; să poarte un semn distinctiv fix şi vizibil la distanţă; să poarte armele pe faţă şi să se conformeze în operaţiunile lor legilor şi obiceiurilor războiului.
Astăzi, în definirea generală a art.43 din protocolul adiţional I din 1977, combatanţii sânt membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict cu excepţia personalului sanitar şi religios; iar forţele armate ale unei părţi la conflict se compun din toate forţele, toate grupurile şi toate unităţile armate şi organizate care sânt puse sub comanda care răspunde de conduita subordonaţilor săi faţă de acea parte chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de partea adversă. Forţele armate trebuie să fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar şi sunt constituite şi organizate de fiecare stat potrivit posibilităţilor şi nevoilor securităţii şi apărării naţionale, ceea ce înseamnă că fiecare stat îşi determină singur categoriile de persoane aparţinând forţelor armate, având însă obligaţia de a notifica includerea în forţele armate a unei organizaţii paramilitare ori a unui serviciu însărcinat cu menţinerea ordinii. Astfel, Legea apărării naţionale a României prevede ca forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie; este evident că doar în forţele armate se găsesc combatanţii iar formaţiunile Ministerului de Interne şi serviciilor de informaţii incluse trebuie să fie notificate celorlalte părţi la conflict.
De fapt, în orice armată există atât combatanţi cât şi necombatanţi, fapt reliefat şi în regulamentele militare antibelice. Combatanţii sânt persoane care pot lua parte direct la ostilităţi prin participarea, cu o funcţie indispensabilă, la utilizarea unei arme sau a unui sistem de armament. Pentru ca statutul lor să fie recunoscut, combatanţii trebuie să se distingă de populaţia civilă atunci când se angajează într-un atac sau într-o acţiune militară de pregătire a unui atac; în acest sens, conform art.44 al Protocolului adiţional I şi a practicii general acceptate de state, membrii forţelor armate permanente vor purta uniformă iar combatanţii care nu sunt membrii forţelor armate în uniformă vor avea cel puţin un semn distinctiv vizibil de la distanţă şi vor purta armele la vedere. Recunoscând că există situaţii în războaiele de eliberare naţională sau în teritoriile ocupate în care, din cauza caracterului ostilităţilor, un combatant nu poate fi deosebit de civilii obişnuiţi, acesta îşi va păstra statutul de combatant numai dacă poartă armele la vedere pe timpul fiecărei confruntări militare şi pe timpul în care este expus vederii lor de către adversar atunci când ia parte la o desfăşurare militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe. În afara membrilor forţelor armate, pe lângă luptătorii de guerilă, se mai bucură de statutul de combatanţi şi locuitorii unui teritoriu care nu a fost încă ocupat care la apropierea inamicului, recurg spontan la arme pentru a combate trupele de invazie, fără să fi avut timp să se constituie în forţe armate regulate, cu condiţia de a purta armele la vedere şi de a respecta legile şi obiceiurile războiului.

Referatul Statutul combatantilor - Drept - drept pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.