S
anătatea privită ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o problema ce preocupa fiecare individ dar si societatea în ansamblu, la realizarea ei concurând o multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici, spirituali etc. De aceea, a o încadra într-o noţiune absolută sau unanim acceptata este foarte dificil. De obicei, dupa unghiul prin care este privită, are trei înţelesuri si anume în:
a - lumea ştiinţifică medicală;
b - politica socială a statului;
c - conştiinţa individuala.
Hipocrat, parintele medicinei europene (secolul V a.hr.) o denumea ca pe "o stare de echilibru între corp, minte si mediu", definitia data de el fiind foarte apropiata si uneori chiar mai completa decât multe dintre cele enuntate de autori moderni. Spre exemplu "absenta bolii, lipsa confortului si invaliditatii" (Beisser-1979); "stare completa de bine, confort si fericire care presupune pe lânga factorii biologici si interventia sau mai bine zis satisfacerea unor factori emotionali afectivi" (Prinee-1970); "stare de bine fizic, moral si social si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii" (OMS-1982).
Privita ca o problema complexa bio-psiho-sociala, se poate observa ca sanatatea nu poate fi opera exclusiva a sistemului medical caruia dupa unele statistici internationale îi revine doar 11-12% în conservarea ei, restul revenind situatiei economico-sociale a populatiei, calitatii aerului si apei, hranei, conditiilor de locuit, educatiei etc. Clasic, se considera ca medicina are doua parti prin care poate interveni asupra starii de sanatate: terapia ("arta vindecarii bolilor") si profilaxia sau "ansamblul masurilor care permit sa se evite aparitia, agravarea si extinderea unei boli" (definitie propusa de O.M.S.). Din pacate aceasta parte, profilaxia, este mai putin luata în seama. Doctorul Emil Magureanu remarca într-o lucrare că, "aserţiunea care spune ca este mai usor sa previi decât sa vindeci se poate banaliza prin uzaj daca nu i se asigura o baza reala, iar medicina omului sanatos poate deveni doar un domeniu declarativ". Trebuie amplificate si aplicate cercetarile din domeniul alimentatiei, educatiei, exercitiului fizic, comportamentului igienic etc.
Un alt factor esential pentru lumea noastra pragmatica este acela ca nu este numai "mai usor sa previi, ci si cu mult mai ieftin". Costul actual medical1) terapeutic este în continua crestere printre altele datorita înmulţirii numarului bolnavilor cronici, vârstnicilor cu probleme medicale majore, cresterii numarului de analize si a tehnicilor sofisticate de laborator si bineînteles a costului medicamentelor. O analiza recenta UNESCO remarca faptul ca pe plan mondial din bugetul pentru sănătate se acordă 70% terapiei şi 10% profilaxiei, restul proportiei revenind depistării bolilor, recuperării, etc.
S-a observat însă că, şi dacă se creşte foarte mult suma alocata terapiei cum este cazul unor ţări avansate, cum ar fi, SUA, Canada, Suedia, care ating cifre de 2500-3000 $/bolnav, sănătatea nu se îmbunătăţeşte semnificativ şi proporţional cu suma alocată dacă nu se pune accent pe profilaxie.
Profesorul Tom Edvan der Crinter de la Universitatea "Erasmus" din Rotterdam trecând în revista strategiile pentru sănătate încearcă să întocmeasca un clasament care se prezintă astfel:
- loc 1 - promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a populatiei;
- loc 2 - protectia împotriva bolilor si informare specifica pe diferite grupe de afectiuni;
- loc 3 - prevenirea îmbolnavirilor si evidentierea factorilor de risc;
- loc 4 - tratament cu tot ceea ce implica: spitale, policlinici, specialisti, medicatie, etc;
- loc 5 - recuperare;
- loc 6 - îngrijirea bolnavilor cronici.