Adesea in incercarile de a defini fiinta umana se afirma ca este unica fiinta dotata cu gandire si limbaj ( " homo cogitarius", "homo loguens").Cele doua fenomene psihice puse in discutie ( dar nu numai ele, desigur), constituie din timpuri stravechi, emblema omului,fiindui specifice si deosebindu-im astfel,radical,de celelalte vietuitoare.
In cadrul SPU,interactiunea tuturor elementelor sale componente este o conditie obligatorie fara de care activitatea umana, adaptarea la la medii,crearea de valori,etc,nici nu ar fi posibila.Dintre toate aceste elemente ( fenomene psihice ),gandirea si limbajul se afla intr-o stransa legatura,ele evoluand prin interconditionarea pe tot parcursul ontogenezei.Mentionam insa ca desprinderea lor din contextul SPU este in demers artificial ce poate fi realizat numai in scopul unei mai bune analize teoretice a raporturilor dintre ele,in realitate nici un fenomen psihic nefiind izolat de toate celelalte.
Ingemanarea celor doua fenomene reiese mai intai din apartenenta lor la ceea ce numim "intelect" ,acel ansamblu de elemente ala SPU care permit cunoasterea prin detasarea de experienta nemijlocita si se constituie treptat, in ontogeneza,prin interactiunea cu mediul socio-cultural.
Gandirea este procesul psihic cognitiv superior care prin intermediul operatiilor mintale ( analiza,sinteza,comparatia, abstractizarea,generalizarea ),reflecta insusirile esentiale si relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii,sub forma notiunilor,propozitiilor ( judecatilor si rationamentelor ) .
Notiunea,fiind elementul de baza al gandiri,rezulta ca limbajul se evidentiaza chiar din definitia acestui complex fenomen psihic,intrucat notiunea este tocmai semnificatia cuvantului ca element constitutiv al limbajuluisi ,deoarece semnificatia cuvantului ca element constitutiv al limbajului si,deoarece semnificatiile,intelesurile,sunt de natura ideala si nu pot exista independent de un purtator material ( cuvantul rostit ,scris,citit ),apare ca evidenta legatura dintre gandire si limbaj.
Limbajul este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii,ori comunicarea ( transmitera de informatii ) presupune vehicularea unor semnificatii intr-un "emitator" si un "receptor ", ceea ce nu se poate realiza decat priun utilizarea unor "coduri" care sa permita,materializarea acestor " mesaje" ,codurile putand fi semnele ( cuvintele ) diferitelor limbi naturale sau limbajul mimico-gesticular ( specific surdo-mutilor), sau alfabetul Morse,etc.O alta componenta esentiala a unui sistem de comunicare este conexiunea inverasa ce are rolul de a regla emisia mesajelor in functie de efectele produse.
Limbajul fiind "limba in actiune "sau limba preluata ( interiorizata ) si utilizata de fiecare subiect uman (care o gaseste la nastere gata constituita),inseamna ca limbajul preia si latura semantica a limbii.Latura semantica a limbajului nu se suprapune insa integral pe cea a limbii intrucat,pe de o parte, individul nu-si poate insusi toate semnificatiile tuturor cuvintelor existente in lexicul unei limbi,iar pe de alta parte,fiecare individ adauga semnificatiei principale aunui cuvant alte sensuri secundare,strans legate de experienta sa personala.De exemplu,cuvantul "matematica" semnifica "stiinta exacta a numerelor si a relatiilor dintre ele" dar la aceasta semnificatie valabila pentru oricine se asociaza trairi subiective ( predominant afectiv-motivationale ) diferite in cazul unui elev premiant la olimpiada de matematica fata de un elev corigent. Acestea sunt tocmai sensurile personale ale cuvantului respectiv,rezultate din experientele specifice,unice,ale fiecarui elev in legatura cu aceasta disciplina de studiu.




Este necesar a aminti de asemenea,ca gandirea,ca proces logic,realizeaza legaturile intre diferite notiuni,intrucat acestea nu pot exista separat ci in sisteme de notiuni de forma piramidala in care notiunile aflate pe o treapta mai inalta cu un grad mai mare de generalizare si abstractizare.De aceea gandirea lucreaza cu constructii mai complexe,cum sunt judecatile si rationamentele; acestea trebuie sa se materializeze in constructii lingvistice mai complexe decat cuvantul ,cum sunt prropozitiile,frazele.Si asa cum in cadrul limbajului utilizarea vocabularului unei limbi nu se poate face in absenta unor reguli gramaticale,tot asa ,in cadrul gandirii, utilizarea notiunilor un se poate face in afara legilor logice care vizeaza corectitudinea gandiri ,adecvarea ei la realitate.De aceea se vorbeste despre simetria si solidaritatea normelor gramaticale si a celor logice.