1.1. RAºIUNILE APARIºIEI ªI EXISTENºEI ORGANIZAºIILOR
Necesitatea organizårii activitå¡ii umane ¿i a constituirii organiza¡iilor izvorå¿te din imperativul cooperårii umane. Individului, ca entitate izolatå, îi sunt accesibile activitå¡i ¿i scopuri extrem de restrânse. Capacitatea sa de ac¡iune, for¡a sa de a råspunde presiunilor mediului exterior sunt limitate. În perioada interbelicå, Chaster Barnard, încercând så sugereze temeiurile apari¡iei organiza¡iilor, imagina o situa¡ie în care un om inten¡ioneazå så mute o stâncå mult prea mare pentru el. limitele individului în cauzå sunt clar exprimate prin enun¡uri precum: "stânca este prea mare pentru om" sau "omul este prea mic pentru stâncå". Atât în raport cu solicitårile mediului exterior cât ¿i în ceea ce prive¿te propriile sale capacitå¡i, omul, ca individ izolat, este limitat, depå¿irea limitelor fiind cu putin¡å prin ac¡iunea socialå de cooperare.
În organiza¡ii, prin cooperare, oamenii pot face împreunå lucruri pe care nu le pot realiza singuri. Condi¡iile generale ale constituirii (apari¡iei) unei organiza¡ii sunt:
 existen¡a unor indivizi care consimt så coopereze pentru realizarea unui scop care este al fiecåruia în parte ¿i al tuturor împreunå;
 capacitatea indivizilor de a comunica între ei, de a conlucra efectiv pentru realizarea scopului comun.
Nevoia de cooperare, ca factor esen¡ial în geneza organiza¡iilor are rådåcini adânci, ce merg spre tråsåturile de esen¡å ale omului, prin care acesta se deosebe¿te radical de celelalte vie¡uitoare:
 Omul este o "fiin¡å gânditoare", o fiin¡å înzestratå cu capacitå¡i de cunoa¿tere.fiin¡a umanå a declan¿at o neîncetatå expansiune a cunoa¿terii asupra realitå¡ii înconjuråtoare ¿i asupra ei în¿i¿i. Omul înså, ca individ izolat, are capacitå¡i restrânse, limitate de cunoa¿tere, fapt ce impune:
 acumularea unor cuno¿tin¡e deja existente, rezultat al investiga¡iilor întreprinse de genera¡iile anterioare, care, prin însumare, constituie tezaurul cultural al omenirii;
 specializarea în cunoa¿tere este atât inevitabilå, cât ¿i utilå prin rezultatele ei, în acest mod fiind cu putin¡å aprofundarea rapidå a cunoa¿terii prin ac¡iunea indivizilor care alcåtuiesc aceea¿i genera¡ie, noile achizi¡ii fiind comunicate, atunci ¿i cât este nevoie, între membrii diverselor comunitå¡i profesionale.
În ambele ipostaze ale omului ca fiin¡å cunoscåtoare, pe verticala genera¡iilor sau pe orizontala aceleia¿i genera¡ii, este vizibilå necesitatea cooperårii în cunoa¿tere.

 Cunoa¿terea nu a fost niciodatå ¿i nu poate fi la modul absolut, un scop în sine. Omul produce schimbåri în naturå, în mediul înconjuråtor pentru a-¿i înlesni condi¡iile de via¡å. Ca fiin¡å transformatoare, care realizeazå ¿i mânuie¿te unelte, care produce "obiecte" noi, omul este supus acelora¿i limite ale ac¡iunii izolate ¿i are deschiså aceea¿i cale de depå¿ire a limitelor sale:
 organizarea ac¡iunii umane implicå ¿i face cu putin¡å diviziunea muncii, fapt ce presupune realizarea scopului comun mai multor oameni cu eforturi mult mai mici decât dacå fiecare dintre ei ar ac¡iona de unul singur;
 prin organizare, omul spore¿te eficien¡a ac¡iunii sale ¿i mic¿oreazå timpul de realizare a acesteia (omul se dovede¿te mai lesne folositor, inclusiv în proprii såi ochi, prin realizarea într-un timp relativ scurt a unui obiect dat, decât dacå ar încerca så realizeze simultan toate obiectivele, desfå¿urând toate ac¡iunile presupuse de acestea).
Este limpede cå, ¿i sub acest unghi, cooperarea este necesarå, în acest caz, în calitate de cooperare în ac¡iune.
 În cea mai generalå expresie a sa omul este o fiin¡å socialå. Omul, ca entitate, ca individ, tråie¿te ¿i nu poate tråi altfel decât împreunå cu semenii såi. Societatea, ca ¡esåturå socialå, este formatå din multitudinea rela¡iilor interumane. Din aceastå stare de fapt, decurg consecin¡e extrem de importante:
 omul se valorizeazå prin semeni såi; "måsura" valorii individului(general-umanå, moralå, profesionalå) este datå de cåtre societate, de cåtre semeni; chiar propria imagine despre sine însu¿i este datå, în principal ¿i de regulå, de imaginea pe care omul o prime¿te de la "ceilal¡i" ¿i prin "ceilal¡i"; deci omul se afirmå ¿i se construie¿te ca om împreunå cu semenii, într-o organiza¡ie;
 nevoile umane esen¡iale (altele decât cele ce privesc cunoa¿terea ¿i ac¡iunea) sunt satisfåcute în ¿i prin formele organizate ale vie¡ii sociale; nevoia de afec¡iune, de cåldurå ¿i satisfac¡ie sufleteascå, de comunicare ¿i în¡elegere reciprocå (satisfac¡ia în muncå, mul¡umirea lucrului bine fåcut, sentimentul datoriei îndeplinite) prime¿te råspuns prin existen¡a activå a omului în alcåtuiri bine închegate împreunå cu semenii såi.
Deci cooperarea în cunoa¿tere ¿i cooperarea în ac¡iune se împletesc strâns cu cooperarea socio-moralå ¿i afectivå.
În concluzie, se poate afirma cå temeiul apari¡iei ¿i existen¡ei organiza¡iilor constå atât în caracteristica acestora de a realiza scopurile individuale (ale indivizilor care alcåtuiesc organiza¡ia) mai rapid, complet ¿i mai eficient decât prin ac¡iune izolatå, cât ¿i în capacitatea lor de a råspunde unor necesitå¡i umane fundamentale.
1.2.DEFINIREA ORGANIZAºIILOR
Prin conceptul de organiza¡ie în¡elegem un sistem deschis, coerent ¿i dinamic, alcåtuie dintr-un numår de persoane cu statute ¿i roluri distincte, format pentru a realiza un scop bine definit prin armonizarea intereselor ¿i a resurselor materiale ¿i umane.
Organiza¡ia este definitå ca o forma¡iune socialå constituitå din oameni uni¡i în vederea îndeplinirii unor func¡ii social-economice. Specificul organiza¡iei este existen¡a în cadrul ei a func¡iilor de conducere ¿i execu¡ie.
Sociologul american Talcolt Parsons caracteriza organiza¡ia ca o unitate socialå creatå pentru a urmåri anumite ¡eluri concrete ¿i particulare.
Sociologul Peter Blau scria cå o organiza¡ie se constituie atunci când sunt stabilite proceduri explicite pentru a coordona activitå¡ile unui grup social.
În alt context, organiza¡ia este o asocia¡ie înfiin¡atå pentru realizarea unor obiective.
Organiza¡ia este conceputå ca un sistem social. Con¡inutul sistemului cuprinde obiectivele sale componente ¿i rela¡iile dintre ele. Caracteristicile acestui sistem social sunt:
 integralitatea sau coeren¡a dintre elementele sistemului;
 dinamismul ce exprimå etapele de de zvoltare a sistemului;
 ierarhizarea sau raporturile de subordonare ¿i supraordonare a elementelor sistemului;
 adaptabilitatea sau capacitatea sistemului de a se adapta la condi¡iile mediului;
 finalitatea sau orientarea sistemului spre un anumit scop.

Referatul Ratiunea existentei organizatiilor - filozofie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.