Problema omului s-a cerut cu insistenţă să fie rezolvată timp de milenii. Conform legendei biblice, omul a fost creat din “lut roşu” de către forţa divină prin insuflarea “spiritului nemuritor”. În antichitate, existau şi concepţii ale originii omului din structuri materiale. De exemplu, Lucreţius susţinea că oamenii au apărut nemijlocit din pământ, care avea o fertilitate înaltă. Concepţii similare aveau Anaximandru şi Empidocle.
Savantul enciclopedist Aristotel, studiind corpul omenesc, l-a inclus pe om în sistemul regnului animal, determinându-l ca “zoon politicon”.
O dată cu descoperirea analogiei dintre structura corpului omului şi maimuţei de către C.Galenus (medic şi anatomist roman) şi cu descrierile minuţioase ale cimpanzeului de către anatomistul englez E.Tyson (1696), a fost posibilă clasificarea omului în cadrul regnului animal.
Ch.Linné clasifică omul alături de maimuţele antropomorfe, rezervându-i un gen aparte – genul Homo cu specia Homo sapiens (Omul înţelept).
Ceva mai târziu, J.B.Lamarck şi Ch.Darwin susţineau că omul s-a dezvoltat de la maimuţă, absolutizând importanţa factorilor biologici.
POZIŢIA OMULUI ÎN LUMEA ANIMALĂ
Omul este o parte componentă a naturii, având legături de rudenie în fond cu toate organismele vii (universalitatea codului genetic, structura celulară, compoziţia chimică, căile metabolice principale etc.).
Asupra originii animale a omului indică şi o serie de particularităţi de structură şi comportament cum ar fi: prezenţa membrelor pentadactile, existenţa a peste o sută de organe rudimentare, apariţia atavismelor, grupele sanguine asemănătoare, prezenţa paraziţilor comuni etc. Cu unele animale el se aseamănă mai puţin, cu altele (maimuţele antropoide) – mai mult. Bineînţeles, datorită acţiunii factorilor sociali, oamenii în acelaşi timp se deosebesc esenţial de animale. Ei, de exemplu, posedă vorbirea articulată, gândirea abstractă, posibilitatea confecţionării uneltelor de muncă etc.
Omul ocupă în regnul animal următoarea poziţie sistematică:
regnul – Animalia
subregnul – Metazoa (animale pluricelulare)
încrengătura – Chordata (animale cu coardă)
subîncrengătura – Vertebrata (animale cu coloană vertebrală)
supraclasa – Tetrapoda (animale cu patru membre)
grupul – Amniota (embrionul are anexe embrionare)
clasa – Mammalia (îşi hrănesc puii cu lapte)
subclasa – Eutheria (mamifere placentare)
ordinul – Primates (degetul mare opozabil, unghii în loc de gheare, encefalul foarte dezvoltat)
subordinul – Anthropoideae (maimuţele)
secţia – Catharina (maimuţe cu septul nazal îngust)
suprafamilia – Anthropomorpha (maimuţele cele mai apropiate de om (pongidele))
familia – Hominidae (oamenii)
genul – Homo (omul)
specia – Homo sapiens (omul înţelept).
ANTROPOGENEZA ŞI FORŢELE EI MOTRICE
Prin antropogeneză (din gr. ”anthropos” – om; “genesis” - naştere) se înţelege procesul apariţiei şi dezvoltării omului. Cât priveşte originea omului, există diferite concepţii şi teorii (creaţionistă, a evoluţiei biologice, a evoluţiei sociale) .
Evoluţia umană esenţial se deosebeşte de celelalte linii evolutive. Asupra intensităţii antropogenezei influenţează atât factorii biologici (organici), cât şi cei sociali (culturali).
Ca factori biologici ai antropogenezei pot fi menţionaţi:
1. ereditatea – asigură păstrarea caracterelor ereditare şi transmiterea lor urmaşilor în cadrul reproducerii sexuale (ereditatea determină existenţa omului ca specie);
2. variabilitatea – asigură căpătarea de noi caractere în cadrul existenţei omului în anumite condiţii de trai (variabilitatea determină adaptarea organismului uman la factorii mediului (temperatură, umiditate, tipul de hrană etc.));
3. selecţia naturală – asigură alegerea celor mai adaptaţi oameni sub acţiunea factorilor selectivi naturali (selecţia naturală la om poate fi individuală, de grup, demică (prin dem se înţelege o grupă izolată de indivizi între care se instalează panmixia – încrucişarea liberă));
4. lupta pentru existenţă – asigură supravieţuirea celui mai apt în condiţiile de concurenţă (lupta pentru existenţă poate avea loc atât între indivizii unei populaţii umane, cât şi între om şi alte specii de plante şi animale. Omul, de asemenea “luptă” cu factorii climaterici, care în multe cazuri pot determina însăşi existenţa lui. Lupta pentru existenţă poate avea un caracter relativ, fiind înlocuită cu competiţia);
5. selecţia sexuală – asigură păstrarea dimorfismului sexual în cadrul populaţiei umane (selecţia sexuală capătă o deosebită valoare pentru acele populaţii în care este dereglat raportul de sexe (1:1));
6. exerciţiul – asigură dezvoltarea (sau reducerea) anumitor organe care oferă un avantaj persoanelor ce le posedă;
7. înmulţirea – asigură transmiterea caracterelor urmaşilor şi căpătarea de noi caractere ca rezultat al noilor combinări de gene.

Referatul Rasele umane - biologie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.