Capitolul 1
Consideraþii generale privind plângerea prealabilã

Într-un stat de drept, ordinea juridicã se stabileste si se menþine cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevãd reguli de conduitã, pe care trebuie sã le respecte membrii colectivitãþii, precum si sancþiunile ce vor fi aplicate în cazul încãlcãrii lor.
Regulile de drept – în majoritatea lor – sunt exprimate într-o anume formã: legea .
Stabilirea prin lege a faptelor care constituie infracþiuni, precum si a cadrului de sancþiuni penale, are un dublu rol: în primul rând sã arate membrilor societãþii care sunt faptele interzise de legea penalã si, totodatã, sã-i avertizeze cu privire la consecinþele sãvârsirii unor astfel de fapte, îndeplinind astfel funcþia de prevenire generalã, iar în al doilea rând sã asigure corecta încadrare a faptelor prin care ar fi încãlcatã legea penalã, si o justã sancþionare a celor care au sãvârsit asemenea fapte, deci funcþia de prevenire specialã.
În articolul 2 din Codul penal, legea prevede care sunt faptele ce constituie infracþiuni, pedepsele ce se aplicã infractorilor si mãsurile ce se pot lua în cazul sãvârsirii acestor fapte.
Sãvârsirea infracþiunii, chiar atunci când este descoperitã si doveditã prin administrarea probelor, reþinutã în sarcina unui fãptuitor, nu impune aplicarea automatã a pedepsei. Pentru a se ajunge la sancþionarea infractorului este nevoie de intervenþia justiþiei penale, în sensul condamnãrii acestuia de cãtre instanþa competentã pe baza unei judecãþi.
Necesitatea restabilirii ordinii de drept încãlcate prin sãvârsirea infracþiunilor a condus la instituirea regulei potrivit cãreia declansarea si desfãsurarea procesului penal se fac din oficiu (principiul oficialitãþii procesului penal). În cazul infracþiunilor de o gravitate redusã sau al acelora care privesc relaþiile dintre persoane ori viaþa personalã a acestora, Codul penal si alte legi cu dispoziþii penale prevãd cã acþiunea penalã nu poate fi pusã în miscare sau exercitatã decât în cazul în care persoana vãtãmatã si-a exprimat voinþa de tragere la rãspundere penalã a fãptuitorului prin introducerea unei plângeri prealabile la autoritãþile judiciare.
Plângerea prealabilã constituie o instituþie de drept penal, lipsa ei reprezentând o cauzã de înlãturare a rãspunderii penale (art.131 Cod penal).
Instituþia are si un reflex procesual, care se repercuteazã direct asupra posibilitãþii exercitãrii acþiunii penale si deci implicit asupra tragerii la rãspundere penalã.
Din punctul de vedere al dreptului penal plângerea prealabilã constituie o condiþie de pedepsibilitate, iar sub aspectul dreptului procesual penal o condiþie de procedibilitate .
Asa cum subliniam, în cazul infracþiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile a pãrþii vãtãmate, acþiunea penalã nu se poate exercita în lipsa acestei plângeri, art. 279 Cod de procedurã penalã . Plângerea prealabilã nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintã o condiþie indispensabilã pentru punerea în miscare a acþiunii penale. Dispoziþiile art. 279 se coroboreazã si cu cele prevãzute de art. 10 Cod de procedurã penalã unde se prevede cã acþiunea penalã nu poate fi pusã în miscare, iar dacã a fost pusã în miscare, nu mai poate fi exercitatã dacã lipseste plângerea prealabilã ( lit. f) sau aceasta a fost retrasã (lit. h).
Legea penalã determinã cazurile când pentru exercitarea acþiunii penale este necesarã o plângere prealabilã pornind de la împrejurarea cã infracþiunile respective sunt dintre acelea care prin natura lor privesc relaþiile sociale limitate îndeosebi la interesele personale ale pãrþilor.
Codul penal prevede cã acþiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã în cazul unor infracþiuni privind: lovirea sau alte violenþe (art.180), vãtãmarea corporalã din culpã ( art. 181), violarea de domiciliu (art. 192), ameninþarea ( art. 193), violarea secretului corespondenþei ( art.195), divulgarea secretului profesional (art.196), violul (art. 197 alin.1), furtul pedepsit la plângere prealabilã ( art.210), abuzul de încredere ( art. 213), distrugerea ( art.217), abandonul de familie (art.305), nerespectarea mãsurilor privind încredinþarea minorului (art. 307), tulburarea folosinþei locuinþei (art. 320) s.a. Articolele 205, 206 din Codul penal privind insulta si calomnia au fost abrogate prin art.I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea si completarea Codului penal . Curtea Constituþionalã, prin Decizia nr. 62/2007 (M.Of. nr.104/12.02.2007) a constatat cã dispoziþiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal, sunt neconstituþionale.
Reglementãri ale plângerii prealabile se gãsesc si în unele legi speciale dintre care amintim: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe ( M.Of. nr. 60/1996), Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 190/2005(M.Of . nr. 1179/2005) precum si altele.
Pentru faptele penale sãvârsite în afara teritoriului þãrii de strãini sau de o persoanã fãrã cetãþenie care nu domiciliazã pe teritoriul þãrii si cãrora li se aplicã principiul universalitãþii legii penale ( art.6 Cod penal), trebuie avute în vedere si dispoziþiile legale strãine cu privire la plângerea prealabilã. Astfel, potrivit excepþiei înscrise în art. 6 alin. 3 Cod penal, fãptuitorul nu poate fi acþionat în þara noastrã dacã, potrivit legii statului în care a sãvârsit infracþiunea este necesarã plângerea prealabilã si aceasta nu s-a produs.
În asemenea cazuri, se considerã cã cei vãtãmaþi sunt în mãsurã sã aprecieze dacã este cazul sã declanseze un proces penal, punerea în miscare a acþiunii penale fiind condiþionatã de manifestarea unui drept exclusiv al pãrþii vãtãmate . Împotriva voinþei celui vãtãmat procesul penal nu se poate desfãsura.
Întrucât suportul sãu juridic – acþiunea penalã – se caracterizeazã în acest caz prin disponibilitate, organele judiciare nu pot exercita atribuþiunile lor din oficiu.
Condiþiile de formã si de fond pe care trebuie sã le îndeplineascã plângerea prealabilã pentru a-si produce efectele se referã, printre altele, la titularul plângerii prealabile , deci, cine poate introduce plângerea prealabilã, termenul în care se introduce, ce elemente trebuie sã cuprindã plângerea prealabilã, acestea fiind prevãzute de art. 283 Cod de procedurã penalã.
Referitor la conþinutul plângerii prealabile, sunt situaþii în care nerespectarea unor condiþii generale duc la nulitatea plângerii, printre acestea amintim descrierea faptei, arãtarea fãptuitorului, a probelor pe care considerã cã susþin cele afirmate, indicarea pãrtii responsabile civilmente, precum pentru a cãpãta caracterul unei plângerii prealabile se cere si manifestarea de voinþã ca fãptuitorului sã fie tras la rãspundere penalã.
Deoarece condiþiile social-politice au determinat schimbãri în mai multe domenii importante, având în vedere aderarea si integrarea þãrii noastre la Uniunea Europeanã, legislaþia trebuie sã fie compatibilã cu cea din celelalte state membre . Asa fiind, s-a modificat legislaþia în privinþa modului de adresare a plângerii, de administrare si soluþionare a cauzelor, reforma în domeniul justiþiei având scop principal o mai bunã administrare a justiþiei.