Poluarea aerului poate de asemenea distruge regiunea superioară a atmosferei cunoscută sub numele de stratosferă . Producţia excesivă de compuşi ce conţin clor , cum sunt clorofluorocabonaţii (CFC- folosiţi in frigidere , aparate de aer condiţionat , fabricarea de produse polistirenice ) au subţiat stratul de ozon , creând o gaură deasupra Antarcticii care durează câteva săptămâni în fiecare an . Ca rezultat , expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui distruge fauna terestră şi acvatică , ameninţând şi sănătatea umană în regiunile de la latitudini mari ale emisferelor nordică şi sudică .

B. Poluarea apei
Cererea de apă potabilă a crescut pe măsura creşterii populaţiei globului . Din 1940 pînă în 1990 , scăderile apelor în râuri , lacuri , iazuri şi alte surse s-au împătrit .Din apa consumată anual , 69% este folosită în agricultură , 23% in industrie şi 8% pentru consumul casnic .
Canalizarea , scurgerile industriale , chimicalele agricole ca îngrăşămintele şi pesticidele sunt principal cauză a poluării apei . În1995 , Agenţia pentru Protecţia Mediului din SUA a raportat că aaproximativ 37% din lacurile şi estuarele SUA şi 36% din râuri sunt prea poluate pentru a fi folosite la pescuit şi înot , în tot timpul sau în mare parte a anului . În ţările in curs de dezvoltare , peste 95% din apele din canalizări sunt deversate neepurate in râuri şi golfuri , creând un pericol major pentru sănătatea umană .
Scurgerile apei , o sursă neidentificată de poluare , duce ingrăşămintele chimice mai sus menţionate din culturile agricole în lacuri , curenţi şi râuri . Acestea reacţionează cu fosfaţii şi nitraţii din canalizări , grăbind dezvoltarea algelor , un tip de plantă acvatică . Apa devine suprasaturată cu alge moarte , care csad dramatic cantitatea de oxigen . Acest proces , numit eutroficare , poate cauza moartea peştilor şi altor forme de viaţă acvatică. Scurgerile agricole ar putea fi cauza apariţiei şi creşterii unei forme de alge toxice numită Pliesteria Piscicida , care a fost responsabilă de moartea unor mari cantităţi de peşte în apele din Golful Delaware până în Golful Mexic , în anii 1990 . Scurgerile , de asemene , duc pesticide toxice şi scurgeri urbne şi industriale în lacuri şi izvoare .
Eroziunea , uzarea suprafeţei solului de către vânt şi ploaie , contribuie de asemenea la poluarea apei . Pământul şi mâlul (un sediment fin ) spălat de pe versanţii cu alunecări , câmpuri arate sau zone de construcţie , pot astupa matca apelor şi omorî vegetaţia acvatică . Chiar şi cantităţi mici de mâl pot elimina anumite specii de peşte . De exemplu , cand alunecarile de teren distrug patura protectiva de plante de pe dealuri , apele pot duce pământul si mâlul în râuri , acoperind straturile de prundiş pe care somonii îl utilizează pentru a depune icre .
Crescătoriile marine de peşte sustinute de ecosistemele oceanelor sunt o sursă importantă de proteine , mai ales pentru locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare ; aproximativ 950 milioane de oameni în lume consumă peşte ca o sursa primara de proteine . Cu toate acestea , poluarea in golfurile de coasta , estuare si mlastini ameninta bancurile de peste deja decimate prin pescuitul excesiv . In 1989 , 260 mii de barili de petrol au fost deversate din petrolierul esuat ”Exxon Valdez” in zona Prince William Sound in Alaska , o bogata regiune de pescuit oceanic . In 1992 au existat 8790 de deversari raportate in si in jurul apelor teritoriale ale SUA , implicand 5,7 milioane litri petrol .

C. Poluarea solului
Solul este un amestec de materiale vegetale , minerale si animale , ce se formeaza de-a lungul unui proces care poate dura mii de ani . Este esential pentru cresterea majoritatii plantelor si pentru productia agricola . Poluarea solului este o acumulare de compusi chimici toxici , saruri, agenti patogeni , (organisme cauzatoare de boli) sau materiale radioactive care pot afecta viata animala si vegetala .