1.Generalitãţi
Sãvârşirea unei infracţiuni determinã naşterea raportului penal.
Rãspunderea penalã existã din chiar momentul sãvârşirii infracţiunii şi constã în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele ei.
Fãrã inevitabilitatea rãspunderii şi constrângerii penale, întregul mecanism al reglementãrii juridice a relaţiilor de apãrare socialã ar deveni inoperant, autoritatea legii ar fi grav compromisã, iar ordinea de drept nu ar putea fi restabilitã.
Obligativitatea tragerii la rãspundere penalã şi, prin urmare, obligativitatea aplicãrii pedepsei derivã, pe de o parte, din însuşi caracterul lor de mãsuri prevãzute de lege, obligatorii prin ele însele, iar pe de altã parte, din scopul lor de prevenire a sãvârşirii unor noi infracţiuni.
Ineluctabilitatea pedepsei a fost consideratã a fi unul dintre cele mai eficiente mijloace de preîntâmpinare a infracţiunilor.
Raportul penal este adus în faţa organelor de justiţie, care decid asupra existenţei sau inexistenţei sale.
Dupã cercetarea şi rezolvarea raportului substanţial de conflict, în cazul aplicãrii unei pedepse, hotãrârea de condamnare trebuie dusã la îndeplinire prin executare. Se disting aşadar, din acest unghi de vedere, douã etape în realizarea justiţiei penale: aplicarea sancţiunii penale şi executarea acesteia.
Aceasta reprezintã evoluţia obişnuitã a raportului penal.
Pot interveni însã anumite situaţii, stãri sau împrejurãri posterioare sãvârşirii infracţiunii sau aplicãrii pedepsei care, în interesul societãţii, determinã inutilitatea sau inoportunitatea tragerii la rãspundere penalã, a executãrii pedepsei ori a menţinerii unor consecinţe ale condamnãrii.
Condiţiile cu caracter general care împiedicã realizarea sau desãvârşirea reacţiei represive a societãţii împotriva faptelor penale sau reglementate împreunã în TITLUL V11 al Pãrţii generale a Codului penal sub denumirea CAUZELE care înlãturã rãspunderea penalã sau consecinţele condamnãrii. Sunt reunite, în cele patru capitole, urmãtoarele instituţii: amnistia şi graţierea (art.119-120), prescripţia (art.121-130), lipsa plângerii prealabile şi împãcarea pãrţilor (art.131-132) şi în sfârşit, reabilitarea (art.133-139).
Reglementarea lor comunã este determinatã de fundamentul lor comun, reprezentat de o seamã de realitãţi, care se pot manifesta cu privire la aplicarea şi executarea sancţiunilor penale şi care, din considerente social-umane şi de politicã penalã, trebuie avute în vedere la realizarea unei represiuni juste şi utile. Ele constau, în principiu, în diminuarea reverberaţiei sociale a infracţiunilor, intervenirea unor mutaţii în viaţa social-politicã, reechilibrarea relaţiilor dintre pãrţi, ori dintre acestea şi societate.
Dispoziţiile art.119-139 Codul penal constituie o autenticã unitate în diversitate. Surmontând multiplele şi variatele distincţii între instituţiile menţionate, legiuitorul a dat prevalenţã aspectelor comune, privitoare la natura juridicã, trãsãturi şi efecte, reunindu-le şi amortizându-le într-o arhitecturã amplã, solidã şi coerentã.

Referatul Perspectiva generala asupra institutiilor administratiei si gratierii - drept pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.