O parte covârşitoare a activităţilor care se desfăşoară în organizaţii sunt de aşa manieră organizate încât pot fi caracterizate ca fiind de rutină. Premizele unei activităţi de succes sunt asigurate de organizaţiile care se caracterizează prin structurarea de sisteme pentru atingerea obiectivelor pe termen lung. Pentru a putea lua în consideraţie factorii de influenţă ai unui mediu care se dezvoltă în mod dinamic este necesară şi o anumită doză de flexibilitate.
În organizaţiile mari chiar executarea planului de inovare este privită ca o activitate pe termen lung şi este supervizată de conducerea de vârf, care derulează diverse procese de înnoire (variaţii de modele, cosmetizări şi dezvoltări ulterioare) - totuşi fără a avea un grad foarte mare de inovare. Este necesară totuşi dezvoltarea unor noi generaţii de produse, prin urmare şi în organizaţiile mari, pe lângă organizaţia de bază se înfiinţează structuri ce vizează crearea unor noi proiecte - despre care se relatează în continuare.
În cadrul unui proiect trebuie realizat un plan care presupune anumite pregătiri organizatorice sau etape, şi care are următoarele caracteristici:
• Este bine încadrat în timp (are început şi sfârşit);
• Are scopuri bine definite sau definibile (sarcina, rezultat);
• Pentru organizaţia în cauză (firmă, administraţie, instituţie) planul are o specificitate (nu poate fi aplicat în aceeaşi formă sau forme asemănătoare în două cazuri diferite);
• Are o asemenea dimensiune încât este necesară o subdivizare pe sarcini diferite corelate, integrabile, reciproc dependente, legate unele de altele într-o ordine prestabilită;
• La realizarea planului iau parte, de cele mai multe ori, mai multe persoane şi compartimente din interiorul şi adeseori şi din exteriorul organizaţiei;
• Sarcinile diferite ale planului pot concura între ele, precum şi cu sarcini aparţinând altor proiecte pentru repartizarea, distribuirea diverselor resurse (de personal, financiare, materiale etc.);
• Adeseori, în special în fazele iniţiale, apare nesiguranţa, riscul de a nu se realiza obiectivele proiectului, de a se depăşi termenul de realizare sau cheltuielile prevăzute.

Dilema organizatorică

La parcurgerea fazelor principale ale proceselor inovative sunt justificate diferite grade organizaţionale. Fazele care accentuează creativitatea pretind, conform experienţei acumulate, spaţii tot mai mari pentru desfăşurarea potenţialului creator în timp ce în fazele orientate spre realizare sprijinul este obţinut prin structuri organizatorice precis stabilite. Această stare de fapte este descrisă şi cu ajutorul noţiunii de "dilemă organizatorică".


Organizarea

Conţine, ca şi structura procesului, organizarea colaborării în timp şi spaţiu a oamenilor şi factorilor de producţie, în scopul îndeplinirii sarcinilor de muncă. Din punctul de vedere al unui plan concret de inovare complexitatea şi cantitatea sarcinilor de lucru cresc încontinuu. Prin urmare şi gradul de organizare trebuie să se adapteze cerinţelor. În timp ce reglementările organizatorice au o semnificaţie relativ scăzută pe durata etapelor de generare şi de acceptare a ideii, pentru faza de implementare un management eficient al proiectului este necesar.
Managementul proiectului, în cadrul fazei de implementare a ideii, poate fi divizat în trei secvenţe: planificarea, derularea şi controlul proiectului. Aceste faze nu se ordonează însă cronologic, ci interferează în mod repetat. Planificarea şi derularea se întrepătrund continuu, în timp ce măsurile de control le însoţesc.
• Estimarea nevoilor (estimarea nevoilor personalului, în sens calitativ şi cantitativ; nevoile de timp, bani, materiale, ajutoare şi spaţiu pentru fiecare din sarcinile componente care până acum au dispus de fonduri limitate);
• Planificarea organizării structurii (stabilirea asociaţiilor şi instanţelor necesare, coordonarea sarcinilor şi competenţelor, ancorarea organizatorică a grupelor proiectului);
• Stabilirea de termene pentru desfăşurare (precizarea termenului final şi a termenelor intermediare importante);
• Bugetarea, din punct de vedere al timpului şi costurilor (atenţie la eventuale limite prestabilite);
• Planificarea sistemelor de informare şi documentare ale proiectului (inclusiv planificarea controlului proiectului).

Planificarea structurii

• Sarcinile planificării structurii
Pentru derularea normală a proiectului este imperios necesară o structurare a obiectivelor, respectiv sistemelor planificate. Acestea vor desemna structura obiectului şi conţin toate structurile componente, care vor trebui dezvoltate. Structura obiectului descrie planul arhitectural al proiectului.
Pentru dezvoltarea proiectului conform cheltuielilor şi termenelor prevăzute este necesară ca bază de pornire o structurare completă a proiectului, structurare conformă cu sarcinile proiectului.
Această divizare a sarcinilor va fi denumită "structura de proiect a proiectului" şi cuprinde toate pachetele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare şi implementare. Ea descrie diagrama sarcinilor proiectului. Pentru dezvoltarea proiectului, conform costurilor, va fi necesară în cele din urmă o structurare comercială detaliată a conturilor.

Referatul Organizarea planului de inovare - marketing pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.