La 22 septembrie 1791,la Newington Butts,lîngă Londra,familia unui fierar sărac,James Faraday,a sporit cu încă un fiu:Michael.La şcoală el a învăţat doar să scrie, să citească şi să socotească.
Fratele său mai mare a devenit fierar, învăţînd meseria de la tatăl său.După moartea tatălui său,micul Michael,în loc să meargă la şcoală,a trebuit să muncească.Pentru a-şi ajuta familia,a început să vîndă ziare.Fiind un copil slăbuţ,n-a putut face faţă muncilor grele din fierărie. În 1804,la vîrsta de numai 13 ani,a izbutit cu greu să fie angajat ucenic la un librar,care în acelaşi timp era şi legător de cărţi.Acolo a învăţat meseria,devenind calfă;opt ani a lucrat în subsolul din casa unde patronul avea prăvălia.În tot acest timp,frămîntat de o nepotolită dorinţă de a învăţa,citea pe nerăsuflate carte după carte: le alegea dintre cele aduse de clienţi la legat.Pe cele care-l interesau mai mult le studia temeinic,făcîndu-şi însemnări care exprimau "aprobarea sau dezaprobarea teoriilor care mereu apar în lumea ştiinţelor",după cum scria în caietul de notiţe.Lectura Enciclopediei britanice l-a familiarizat cu fizica.
Numai cititul cărţilor nu putea însă potoli setea de a şti a lui Michael.Ajutat de fratele său,a reuşit să plătească taxele pentru a frecventa un ciclu de conferinţe publice serale de fizică şi astronomie.Împreună cu cîţiva prieteni care urmau şi ei aceste cursuri,a întemeiat un fel de asociaţie intitulată "Societatea filozofică a oraşului",în cadrul căreia ţineau adevărate prelegeri despre ceea ce audiau,citeau sau experimentau,căci tînărul legător îşi instalase un mic laborator în podul unei case.
Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Davy,pe care Faraday le-a expus apoi în rezumat în faţa prietenilor săi.Faraday simţea să-şi consacre tot timpul învăţăturii şi ştiinţei.Năzuia să lucreze la Institutul Regal,a cărei activitate ştiinţifică o conducea Davy,dar nu ştia ce să facă pentru a ajunge acolo.
La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oară rezultatele unei lucrări efectuate de el.De atunci numărul comunicărilor publicate a crescut an cu an. Muncea fără răgaz,de dis-de-dimineaţă şi pînă-n noapte.Descriind într-o scrisoare adresată unui prieten viaţa pe care o ducea,Faraday îl prevenea: "Să nu mă înţelegi greşit -nu mă plîng .cu cît am mai mult de lucru,cu atît învăţ mai mult…." În această perioadă a avut loc călătoria în Europa în care Faraday l-a însoţit pe Davy,călătorie ce a durat doi ani şi a jucat un rol de seamă în dezvoltarea tînărului om de ştiinţă.El a putut lua cunoştinţă nemijlocit de situaţia existentă în ştiinţa europeană,să vadă laboratoarele din principalele centre de cercetări ale Europei continentale şi să stabilească relaţii personale cu o serie de mari savanţi ai vremii. Trăgîndu-se dintr-o familie de muncitori,el însuşi muncitor în tinereţe,Faraday era pătruns de concepţii democratice.El sublinia că"Ştiinţa nu poate să progreseze decît într-o republică ".
Cînd curtea I-a oferit titlu de nobleţe şi rangul de pair al Angliei,el l-a refuzat.Atunci a declarat "Tatăl meu a fost meseriaş,fratele meu este de asemenea meseriaş,iar eu am fost cîndva lucrător într-o legătorie de cărţi.Mă cheamă Michael Faraday şi aşa vreau să stea scris o dată şi o dată pe piatra mea de mormînt." Democratismul lui Faraday s-a exprimat şi în neobosita lui activitate de popularizator.Marele savant se socotea dator să transmită celor din rîndurile cărora se ridicase cît mai mult din cunoştinţele pe care el însuşi le căpătase.Munca încordată,activitatea continuă depusă de Faraday din frageda
tinereţe,preocupările ştiinţifice de care nu se rupea nici în perioadele de odihnă sau boală au avut urmări grele asupra sănătăţii sale.Încă de la vîrsta de 29 de ani a început să-l supere şi,o dată cu trecerea timpului şi cu creşterea surmenajului,din ce în ce mai grav-slăbirea memoriei.Pentru Faraday,care vedea în cercetările ştiinţifice sensul vieţii sale,astenia nervoasă de care suferea era"un zid între mine şi ceea ce doresc să înfăptuiesc".
În 1836 a trebuit să plece să-şi îngrijească sănătatea în condiţiile unui repaus complet în Elveţia. Dar şi atunci nu-şi putea opri mintea să lucreze.În jurnalul său aminteşte că tocmai în timp ce admira peisajul cu gheţari şi zăpezi ce se topeau în zilele de sfîrşit de iarnă petrecute în Elveţia I-a venit ideea explicaţiei teoretice a inducţiei electrice.El nu s-a lăsat copleşit nici de piedicile pe care i le punea sănătatea zdruncinată.Înainte de a-l angaja în laboratorul său, Davy l-a sfătuit să nu renunţe la meseria de legător de cărţi,cu care putea să cîştige destul de bine şi l-a prevenit că ştiinţa este o stăpînă ingrată,care recompensează rău pe cei care o slujesc,şi că dacă ar rămîne pe totdeuna la Institutul Regal,ar ajunge să moară de foame. În ciuda acestui sfat,Michael n-a ezitat să-şi părăsească vechea meserie,deşi patronul legătoriei îi promisese că-l va lăsa moştenitor.
La 25 august 1867 a murit acela care,după caracterizarea dată de F.Engels şi pe deplin confirmată în istorie ,a fost "A fost cel mai mare cercetător în domeniul electricităţii". Dar roadele muncii sale titanice,experimentale şi teoretice,trăiesc astăzi atît în nenumăratele aplicaţii ale electrificării,care contribuie hotîrîtor la eliberarea oamenilor de o mare povară eforturilor fizice cît şi în cele mai înaintate cercetări teoretice ale fizicii cîmpului,care lasă să se întrevadă orizonturile unui progres nelimitat al cunoaşterii umane şi al tehnicii. Marele fizician englez a făcut mari descoperiri experimentale, fundamentale în electricitate:
-inducţia electromagnetică(1831);
-legile electrolizei(1833);
-autoinducţia(1834);
-liniile de forţă electrice si dielectrice(1837-1838);
-schimbarea planului de polarizare a luminii sub acţiunea unui cîmp magnetic(1845);
-descoperirea diamagnetismului si paramagnetismului(1846);