Metodele de evaluare au la baza un ansamblu de tehnici care reprezinta rodul unui mare numar de teoreticieni. J.M. Keynes defineste valoarea fundamentala a unei intreprinderi ca fiind “estimarea valorii actualizate a fluxurilor de venituri viitoare generate de detinerea capitalului”. Fondator al analizei dinamice, Keynesse separa de teoreticienii utilitaristi, precum si de conceptul “valoarea de schimb”, dezvoltata de scoala clasica, concept ce sta la baza formularii economice a metodelor de evaluare patrimoniala. Aceste doua abordari – patrimoniala si dinamica – reprezinta axele in jurul carora se articuleaza principalele metodologii de evaluare a intreprinderilor. Chiar daca tehnicile utilizate de catre specialisti tind progresiv catre rafinare, ele nu sunt inca in stare sa explice de ce preturile realizate in tranzactii depasesc uneori orice limite anticipate . Evaluarea cantitativa a intreprinderii, care are drept obiectiv sa finalizeze o baza de referinta sau de negociere, se inscrie in mod necesar ca o prelungire a diagnosticului strategic, permitand determinarea factorilor cheie ai succesului unei investitii in intreprinderea respectiva, dar numai pe baza cunoasterii produselor realizate, sectorului de activitate, pozitiei concurentiale, tehnilogiei, structurii costurilor, managementului. Diversitatea metodelor de evaluare utilizate in prezent si variabilitatea ipotezelor de lucru conduc la concluzia ca nu exista solutia unica pentru estimarea valorii unei intreprinderi, care sa permita atingerea unui pret acceptat la un moment dat. Alegerea unui set de metode de evaluare pentru un anumit caz concret este o decizie importanta pe care o ia evaluatorul. Selectia este conditionata atat de factori obiectivi, cum ar fi: sectorul de activitate al intreprinderii, disponibilitatea informatiilor referitoare la tranzactii privind intreprinderi similare, scopul evaluarii, marimea si structura capitalului, natura activelor societatii, cat si de factori subiectivi: interesele celor implicati in trazactie, diponibilitatea informatiilor asupra societatii evaluate, logistica evaluatorului, experienta sa. In teoria si practica evaluarii din tarile occidentale exista doua conceptii asupra valorii intreprinderii care si-au pus amprenta si asupra categoriilor de metode folosite: • conceptia statica – de esenta contabila, conform careia valoarea obiectelor, este data de valoarea patrimoniului, adica de suma valorilor obiectelor, relativ independente ce compun obiectivul • conceptia dinamica – de esenta financiara conform careia intreprinderea este o investitie complexa, a carei valoare este data de marimea veniturilor pe care aceasta le poate realiza. Pe baza acestor conceptii au fost elaborate numeroase metode pentru evaluarea unitatilor economice, fiecare prezentand limite si avantaje in raport cu celelalte. Tinand seama de particularitatile acestora, majoritatea specialistilor le clasifica in doua grupe: 1. Metode clasice 2. Medode bursiere 3.1. Metode clasice In grupa metodelor clasice intra metodele care se bazeaza pe valoarea parimoniala cum sunt: valoarea substantiala, activul contabil corijat, activul net corijat. Tot in acesta categorie sunt incluse si metodele bazate pe valoarea de randament sau de rentabilitate, care constau in determinarea capacitatii intreprinderii de a produce profit si supraprofit, respectiv goodwill, precum si pe determinarea fluxului de numerar sau cash flow.

Referatul Metode de evaluare a intreprinderii - economie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.