Prevenirea şi combaterea delicvenţei juvenile constituie o preocupare permanentă a statelor prin politica lor penală. Această problemă este întreţinută de o serie de factori ca : lipsa de experienţă de viaţă socială a minorului , deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie , şcoală , influenţa negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională etc.
În lupta contra infracţiunilor săvârşite de minori se ţine seama de faptul că în perioada de formare şi dezvoltare prin care trec , ei nu posedă acelaşi discernământ ca majorii şi că ei sunt mult mai receptivi la influenţele ce se exercită asupra lor.
Găsirea celor mai eficiente măsuri de prevenire şi de combatere a delicvenţei juvenile a ridicat şi problema stabilirii vârstei de la care miorii răspund penal , adică a vârstei de la care acesta înţelege semnificaţia socială a conduitei sale periculoase ca şi scopul sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită. Art. 99 C.p stabileşte : „ Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 răspunde penal , numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.”
M. Basarab în „Drept penal ,parte generală” scrie : „Infracţiunile săvârşite de minori sunt considerate că prezintă un grad de pericol social legal mai redus decât atunci când sunt comise de majori, din care cauză starea de minoritate constituie o cauză de diferenţiere a răspunderii penale şi deci a regimului sancţionator. Ca atare , accentul se pune pe prevenţie , atât antidelictuală , cât şi postdelictuală .”
Sancţionarea minorilor care săvârşesc infracţiuni trebuie să corespundă particularităţilor psiho-fizice ale acestora , să asigure educarea sau

reeducarea lor. Astfel grija leguitorului este , în primul rând , să-i reeduce şi numai în ultimă instanţă să-i pedepsească.
Împotriva minorilor se pot lua măsuri educative cu caracter sancţionator sau se poate aplica o pedeapsă.
În Codul penal actual se menţine acest sistem mixt de sancţionare pentru minorii infractori.
De-a lungul anilor acest sistem a suferit unele modificări , cea mai importantă fiind cea reglementată prin Decretul nr.218/1977. Prin acest decret s-a instituit un sistem de sancţionare alcătuit exclusiv din măsuri educative ,luându-se în considerare consecinţele nefaste pe care pedeapsa închisorii şi contactul cu infractorii majori le-ar putea avea asupra evoluţiei personalităţii tinerilor delicvenţi.
Revoluţia din decembrie 1989 a produs schimbări majore în societatea românească inclusiv în planul politicii penale. Ca urmare a creşterii criminalităţii juvenile ,în România a apărut necesitatea modificării sistemului sancţionator pentru minorii infractori. Acest lucru s-a realizat prin Legea nr.104/1992 , prin dispoziţiile căreia a fost abrogat Decretul nr.218/1977 , revenindu-se astfel la sistemul mixt de sancţionare consacrat în Codul penal – Titlul V precum şi prin Legea nr.140/1996.
La alegerea uneia sau altei dintre sancţiuni , măsura educativă sau pedeapsa , se ţine seama de criteriile prevăzute în art.100 C.p. : de pericolul social al faptei săvârşite , de starea fizică , de dezvoltarea intelectuală şi morală , de comportament , de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit , de alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea minorului sub aspectul atitudinii sale faţă de infracţiunea comisă , faţă de urmările ei.

Referatul Masuri educative aplicate minorului - drept pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.