Cum se produc mareele. În diferite părţi ale globului , de două ori pe zi apele mării se înalţă şi ca un fluviu care se revarsă , acoperă plaja mării .Acesta este fluxul .
Tot de două ori pe zi apele se retrag , lăsând în urma lor o plajă umedă , cu băltoace din loc în loc şi cu diferite animale marine (crustacee , peşti , scoici ) , pe care oamenii le adună în grabă . Acesta este refluxul .
Fluxul şi refluxul poartă împreună numele de maree .
Explicarea mareelor . Observarea atentă a mareelor arată următoarele fapte : - Mareele întârzie de la o zi la alta cu 50 de minute.
- În timp de 24 de ore şi 50 de minute , la un meridian se produc două fluxuri şi două refluxuri .
- În decursul unei luni , fluxul are în două rânduri intensitatea maximă (la interval de 15 zile ) şi în două rânduri intensitatea minimă . Fluxul cel mai puternic este la luna nouă şi la luna plină , iar cel mai slab la pătrarul întâi şi pătrarul al doilea al lunii
Observaţiile de mai sus au permis să se dea mareelor o explicaţie ştiinţifică :Apa mării este atrasă de un corp cosmic . Ea se ridică mai uşor decât uscatul , moleculele apei având o coeziune mai mică .Periodicitatea mareelor indică o legătură cu un corp cosmic care are o mişcare lunară . Acest corp este Luna , cu mişcarea sa de revoluţie în jurul Pământului în timp de o lună . Ea este aceea care trece la meridian , cu o întârziere de 50 de minute de la o zi la alta . Rezultă în mod logic că Luna este corpul ceresc care atrage apa oceanului , provocând fluxul .
Explicaţia aceasta nu este însă completă . Ea nu poate justifica de ce se produc două maree de zi şi de ce fluxul îşi schimbă intensitatea de la o zi la alta , ajungând la două maxime pe lună .
Adevărata explicaţie a fost dată de marele fizician Isaac Newton , descoperitorul legii gravitaţiei universale : mareele sunt provocate de atracţia comună a Lunii şi a Soarelui . Ele înfrâng , într – o oarecare măsură , atracţia permanentă pe care o exercită Pământul asupra apei şi provoacă fluxul , atrăgând apa oceanelor şi a mărilor .
Dar Luna trece prin dreptul meridianului locului o dată în 24 de ore şi 50 de minute . Ar însemna să se producă un singur flux pe zi . În realitate se produc două fluxuri şi două refluxuri . Explicaţia este următoarea – să presupunem , simplificând lucrurile , că globul pământesc este acoperit peste tot cu apa oceanică . Luna atrage apele din dreptul meridianului pe deasupra căruia trece şi se formează fluxul .În acelaşi timp , apele din lungul meridianului opus au şi ele un flux , însă ceva mai mic . Acesta este datorat forţei centrifuge provocate de mişcarea de rotaţie . Ea acţionează în acest moment mai cu putere decât de obicei întrecând forţa de gravitaţie a Pământului , deoarece aceasta a fost slăbită de atracţia exercitată de Lună asupra Pământului .
În vremea aceasta , apele aflate în spaţiul dintre cele două fluxuri se retrag şi astfel se formează refluxul .
În momentul în care Luna , în mişcarea ei aparentă , ajunge la meridianul opus , se produce al doilea flux ,care se resimte în acelaşi timp şi la meridianul considerat la început .
Iată de ce se produc două maree într – o zi , exact la 24 de ore şi 50 de minute .deplasarea fluxului , meridian după meridian , dă impresia a două valuri opuse , care fac zilnic înconjurul globului .
Influenţa atracţiei Soarelui .Dacă ar acţiona numai Luna asupra Pământului , mareele ar avea mereu aceeaşi intensitate . Se ştie însă că intensitatea mareelor creşte de la o zi la alta şi că apoi descreşte . Acesta se datorează intervenţiei atracţiei Soarelui , care măreşte sau micşorează puterea de atracţie a Lunii în raport de poziţia pe care Luna şi Soarele o au faţă de Pământ .
Newton a arătat că două corpuri cereşti se atrag proporţional cu masa lor şi invers proporţional cu pătratul distanţei care le separă .
Luna , care reprezintă abia 1/81 din masa Pământului , are o putere de atracţie de 2,2 ori mai mare decât a Soarelui , deşi aceasta are o masă de 333000 de ori mai mare decât aceea a planetei noastre . Acest fapt se datorează distanţei la care se găsesc cele două corpuri cereşti faţă de Pământ – Luna se află la o depărtare echivalentă cu 30 de diametre terestre , în timp ce Soarele se găseşte la o distanţă egală cu 12000 de diametre terestre . Deci Soarele , deşi este mai mare , exercită o putere de atracţie mai mică decât Luna . Când Soarele şi Luna se găsesc pe aceeaşi linie cu Pământul , la lună nouă şi la lună plină , fluxul are puterea cea mai mare , deoarece forţei de atracţie a Lunii i se adaugă şi cea a Soarelui .