“Ascuns in copilărie, copilul de 6 ani atrage in mod deosebit atenţia noastră, a tuturor.” (Emilian Dumitru “Elev la 6 ani”,pg. 7)
Acest lucru apărea ca o noutate in studiile psiho-pedagogilor în anii ’70, ca un răspuns la politica partidului din acea vreme. Este cunoscut astăzi că măsurile care s-au luat atunci, ca toţi copiii sa meargă la şcoală la şase ani nu au fost de neglijat, ba mai mult rezultatele de peste ani au demonstrat ca a fost un fapt pozitiv. Evident că psihologii au demonstrat ca la şase ani copilul este pregătit pentru şcoală atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.
Revenirea în 1990 la tradiţionala vârsta de 7 ani, a creat un spaţiu de 13-14 ani când copiii au traversat o perioadă de maximă asimilare informaţională în paralel cu o mai largă deschidere a posibilităţilor materiale a majorităţii familiilor din România.
Accesul la programele de televiziune extrem de diversificate, introducerea calculatoarelor pe post de jucării, au schimbat aproape radical viaţa copilului de la oraş, ba şi a unora de la ţară. Cei şapte ani de-acasă sunt exploataţi azi la maxim prin exacerbarea rolului mass-mediei în educaţia copilului în defavoarea rolului familiei. Frustrările venite din cauza abandonării copilului în braţele jucăriilor electronice moderne, au repercusiuni negative, mai ales în comportamentul acestora.
“Bombardamentul informaţional” a făcut din copii mici enciclopedişti, capabili să ofere răspunsuri pertinente la unele întrebări care în trecut nu erau accesibile oricui. Lipsa de mişcare, activitatea bidirecţională televizor-calculator, au făcut din copiii generaţiei ’90-2000‘explozivi latenţi, grădiniţa fiind locul unde grupul educaţional le oferă diverse posibilităţi de manifestare.
Plecarea acestor copii de şase ani la şcoală este o cerinţă impusă din exterior (U.E.) sau ea se impune ca o necesitate înţeleasă a progresului pe care îl suportă copilul, ca urmare a condiţiilor marcate de contextul social şi implicit informaţional.
Vrând, nevrând, copilul este tratat de prea multe ori ca un adult uitând că el are nevoile sale specifice vârstei. Aşa au apărut controversele legate de şcolarizarea copiilor de şase ani, lucru privit subiectiv şi interpretat ca atare din cele două perspective ale învăţământului preşcolar şi primar. Judecând pragmatic fiecare parte implicată are dreptate în felul ei. Natalitatea scăzută aduce probleme serioase atât educatoarelor cât şi învăţătoarelor în ceea ce priveşte siguranţa menţinerii posturilor pe o perioada lungă de timp.
Noi ca educatoare am încercat să dovedim că aceşti copii mai au nevoie de un an de stat în grădiniţă. Am adus o serie de argumente de ordin psihologic, dintre care cele mai multe se refereau la necesităţile afective ale copilului, ba chiar am încercat să dovedim că, din punct de vedere al maturităţii şcolare, privită în complexitatea ei, nu ar fi încă pregătit.
Lăsând la o parte subiectivismul, după mai mult ca oricând, copilul de şase ani (cu excepţiile inerente) este capabil să facă cerinţelor unei programe bine gândită.
Văzută în specificitatea ei, prin programa actuală, a învăţământului preşcolar, noi am încercat să punem în suspensie dependenţa copilului de cadrul didactic şi să favorizăm dobândirea treptată a libertăţii lui, canalizată spre autoformare asistată.
Problema învăţământului - din punct de vedere a modernizării lui - se pune în zilele noastre acut. Quantumul de cunoştinţe acumulate de omenire şi complexitatea lor se măreşte vertiginos, ceea ce duce la necesitatea trierii şi alegerii celor ce trebuie transmise copiilor de diferite vârste. De aceea, copiii sunt obligaţi să facă eforturi care solicită din plin toate procesele psihice. Acesta este un motiv pentru care e necesar să cunoaştem limita pe care poate să o atingă dezvoltarea spontană a facultăţilor intelectuale ale copiilor la diferite vârste, iar în al doilea rând, să căutăm mijloace şi procedee metodice cu ajutorul cărora aceste limite să fie depăşite. Instituţia preşcolară este locul unde putem încerca acest lucru, deoarece aici copilul învaţă să-şi regăsească propria autonomie incipientă în procesul foarte complex de liberă exprimare, personalizare şi automatizare.
La grădiniţă primim copilul de mic cu datoria avidă de a cunoaşte lumea, îl predăm şcolii înzestrate cu toate premisele cognitive şi afectiv-motivaţionale, care vor media raporturile copilului cu învăţare sistematică de mai târziu.
Progresul uluitor al civilizaţiei, care inerent ne acaparează, ne cere să formăm cât de repede aceste mici personalităţi capabile să-şi exprime gânduri, formăm cât de repede aceste mici personalităţi capabile să-şi exprime gânduri, sentimente şi interese. Este nevoie acută de o socializare precoce, acest lucru primând în faţa acumulării de cunoştinţe, care la rândul lor formează un mod important de adaptare a copilului în societate.
Cum grădiniţa este primul contact socio-cultural în care copilul îşi exersează şi dezvoltă capacităţile sale de autoorganizare şi autoreglare, rezultă că aici omul începe să devină o personalitate, prin dobândirea unor atribute rezultate din activitatea de cunoaştere, învăţare, joc, ceea ce face posibilă elaborarea de comportamente tot mai adaptabile.
Succesul sau eşecul de mai târziu în viaţă al copilului depind într-o mare măsură de natura şi efectul influenţelor ce s-au exercitat asupra lui în perioada preşcolară.



Învăţarea şcolară-pregătită prin deprinderi şi tehnici din domeniul structurii matematice în grădiniţă

Identitatea psihică a preşcolarului de 5-6 ani îl defineşte ca fiind apt pentru asimilarea statutului de elev. În ultimele decenii, învăţământului preşcolar şi-a dovedit eficienţa, străduindu-se să-l „echipeze” pe copil, cât mai adecvat, pentru a-şi continua drumul către şcoala primară, fără să resimtă „înălţimea” pragului despărţitor între grădiniţă şi clasa I.
Modelarea şi perfecţionarea proceselor cognitive implicate în formele de învăţare şcolară reprezintă,de asemenea, obiective educaţionale pentru educatoarele care conduc grupele mari şi mari-pregătitoare. Evaluarea copiilor de şase ani este o temă majoră ,care dacă ar fi tratată exhaustiv,ar presupune implicarea mai multor factori educaţionali, posibilităţile educatoarelor, de a rezolva eficient cerinţe, fiind limitate.
După Piajet învăţarea este în esenţă asimilarea informaţională, succedată de acomodare sau restructurare operaţională, ceea ce duce la echilibrare.
Una dintre cele mai importante deprinderi şi tehnici de învăţare şcolară poate fi însuşită de preşcolari în domeniul structurilor matematice şi a cunoaşterii ştiinţifice.
Ceea ce era cunoscut până acum ca şi carenţe ale învăţământului tradiţional pot fi structurate astfel:
 cunoştinţe transmise de-a gata;
 memorarea schemelor operaţionale şi aplicarea lor mecanică;
 predarea operaţiilor matematice separat fără a-i face pe elevi să înţeleagă raporturile de dependenţă dintre ele;
 folosire mijloacelor intuitive,guvernată de principiul intuiţiei,a grevat gândirea copilului de formarea raţionamentelor,de supleţe şi de operaţii euristice.
Opţiunea pentru matematicile moderne se înscrie ca o schimbare majoră a activităţilor matematice începând cu învăţământul preşcolar.
În fiecare etapă noţiunile matematice se îmbogăţesc calitativ dacă se asigură continuitatea înţelegerii lor, de la preşcolar până la studentul absolvent al unei facultăţi de profil.
În grădiniţă educatoarea are rolul să recurgă la resursele externe pentru ca gândirea preşcolarului să opereze –să preopereze - în sensul efectuării transferului şi analogiilor.
Bruner menţiona că „a aborda studiul matematicii din perspectiva predării structurii înseamnă a-l face pe elev să înţeleagă legăturile dintre lucruri”. Înţelegerea structurilor este nucleul instruirii. Traseul curricular este cel foarte bine cunoscut:
Mulţimi -> Relaţii -> Structuri -> Logică -> Calcul -> Geometrie
Încă de mic, din stadiul preoperator, copilul trebuie deprins să opereze în cunoştinţă de cauză, cu instrumentul matematică. Iniţierea în epistemologia matematică este platforma metodologică a învăţământului actual, la care educatoarele şi învăţătorii au un rol decisiv.

Referatul Managementul evaluarii prescolarului - management pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.