Medicamentul este o substanţă naturală sau sintetică folosită în practica medicală pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Sunt considerate medicamente şi substanţele folosite pentru investigaţii de diagnostic. Medicamentul va fi administrat bolnavului numai de către cadrele medicalele specializate, iar formularea terapiei medicamentoase trebuie să îndeplinească anumite condiţii, si anume: substanţa medicamentoasă să aibă drept efect vindecarea bolnavului, iar administrarea să fie făcută ţinându-se seama de vârsta şi sexul pacientului.
Medicamentele sunt prezentate sub diferite forme farmaceutice:
- pulberile se absorb repede din tubul digestiv, datorită marii suprafeţe de contact. Prezintă avantajul că bolnavul beneficiază de toţi factorii activi din plantă. Au dezavantajul că se conservă mai greu, datorită descompunerii lor în contact cu aerul şi umiditatea;
- capsule sunt învelişuri folosite pentru acoperirea medicamentelor solide, moi sau lichide, cu scopul de a le masca gustul sau mirosul neplăcut, cât şi pentru a dirija acţiunea medicamentului (învelişul rezistă la sucurile gastrice şi se desface numai în intestin);
- pilule sunt forme farmaceutice solide sferice şi cu greutate între 0,10-0,50g, obţinute din una sau mai multe substanţe active şi cu diferiţi excipienţi. Se înghit fără a fi mestecate. Se conservă mai bine, şi acţiunea lor poate fi dirijată;
- comprimate sunt forme farmaceutice de consistenţă solidă, cu aspect de cilindru sau disc. Sunt administrate oral sau dizolvate într-o anumită cantitate de apă. Sunt dozate cu precizie;
- drajeurile sunt forme farmaceutice solide, acoperite de un strat protector pentru a masca gustul si mirosul neplăcute al substanţei active şi de a-i dirija acţiunea spre intestin;
- soluţiile sunt forme medicamentoase active repartizate uniform într-un lichid (de obicei apa).Soluţiile pot fi simple sau compuse.
Medicamentele vor fi păstrate în vase de culoare închisă pentru a fi ferite de lumină şi, de asemenea, de umiditate (mai ales, drogurile vegetale şi animale).









Antibiotice


Se obţin prin extracţia, semisinteză sau sinteză chimică. Au activitatea asupra unor agenţi infecţioşi, dar în concentraţii care nu sunt toxice pt. organism. Acţiunea lor depinde de activitatea biologică a bacteriilor cărora le modifică metabolismul, oprindu-le dezvoltarea sau chiar distrugându-le. Antibioticele au marele dezavantaj că produc rezistenţa germenilor faţă de ele. Rezistenţa dobândită la antibiotice, foarte importantă pt. practică, are mai multe mecanisme : mutaţii genetice ale bacteriei, care din sensibilă se transformă într-una rezistentă ; transmiterea de la o bacterie la alta a factorului de rezistenţă.
Antibioticele se folosesc in scop curativ, în toate infecţiile cauzate de germeni sensibili (de exemplu : scarlatina, febra tifoidă etc.) ; în infecţii cu germeni necunoscuţi, dacă viaţa bolnavului este în pericol sau sunt posibile sechele foarte grave ; infecţii cu evoluţie cronică, în care antibioticele fac parte dintr-un tratament complex ( tuberculoza ). Folosirea antibioticelor în scop profilactic este limitată.
Antibioticele nu sunt indicate pt. tratamentul bolilor virale ; pt. bolile uşoare cu tendinţă de vindecare spontană fără complicaţii, infecţiile localizate accesibil tratamentului chirurgical ; la bolnavii sensibilizaţi, unde pot apărea fenomene adverse foarte grave.



Penicilinele


Antibiotice bactericide, puţin toxice şi cu bună toleranţă. Sunt antibiotice naturale obţinute prin extracţie sau prin semisinteză. Nucleul lor de bază este acidul 6-aminopenicilanic, de care se leagă un radical diferit pt. fiecare tip de penicilină.
Penicilna G este solubilă în apă, dar soluţia fiind instabilă, trebuie folosită în 24 h. administrată intramuscular, se reabsoarbe complet, dând niveluri sanguine maxime după 20-30 min. Administrată pe cale orală, este inactivată de sucul gastric acid. De asemenea, este inactivă de betalactamaza ( penicilinaza ) produsă de unele tulpini de stafilococ sau de bacili gram-negativi. Se elimină prin urină sub formă activă. Spectrul de activitate a antibioticului cuprinde :
- coci gram-pozitivi ( streptococ, pneumococ, stafibcoc ) ;
- coci gram-negativi ( meningococ )
- bacili ( tetanic, cărbunos, perfningens ).
Este indicată pt. tratamentul anginelor, otitelor, sinuzitelor, pneumonii sau bronhopneumonii ; erizipel, antrax, gangrenă gazoasă; lues; leptospiroze. Nu se recomandă a fi administrată în infecţiile cu germeni rezistenţi sau la cei sensibilizaţi la antibiotic ( uneori accidentele de sensibilizare sunt foarte grave, ducând la moarte ). Inainte de administrarea penicilinei, bolnavul va fi interogat cu grijă cu privire la alte tratamente şi la modul cum le-a suportat. Doza zilnică de penicilină variază de la 1,2 milioane pe zi la câteva zeci de milioane u.i pe zi, şi anume m septicemii, endocardite etc.
Penicilina V ( fenoximelil penicilină ) se administrează oral şi nu este inactivată de sucul gastric acid. Este prezentată în comprimate de 200.000 u.i. care se administrează cu 30 min. înainte de masă sau după 3h de la masă. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Are aceleaşi caracteristici farmacologice ca Penicilina G, precum şi indicaşiile şi contraindicaţiile acesteia. Uneori pot apărea greţuri şi dureri abdominale. Dozele de Penicilina V vor fi cu 50% mai mari decât cele de Penicilină G.