Dupa ce Alexandru cel Mare a cutreierat tinuturile dintre Dunare, Nil si Indus europenii nu mai cunosteau nimic nou, astfel incit europeaunul credea ca departe, in rasarit, trebuia sa fie un paradis terestru. Pentru a ajunge acolo trebuia sa strabata tinuturi de popoare demonice sau de monstrii inspaimantatori, cu corp de om si cap de animal sau viceversa.
Incet, incet mitul care invaluia misterioasa Asie spre extremitatile sale orientale va fi destramat si vor afla ca acolo traiesc oameni ca toti oamenii si ca existau popoare, ca cel chinez, cu o civilizatie care nu era cu nimic mai prejos celor europene, ba chiar le si depasea in unele privinte. Aceata se va intampla in a doua jumatate a secolului al XIII-lea datorita lui Marco Polo din Venetia gondelor si a dogilor, primul calator european care isi va croi drum de-a curmezisul intregii Asii, numind si descriind regat dupa regat, tot ceea ce vazuse cu proprii sai ochi de la deserturile Persiei pana in inima lumii mongole. Pentru europeni, el este primul care a descoperit in toata plenitudinea intinsa imparatie Katai (China), cu toate spendotile sale; primul care a relatat despre neamurile vecine chinezilor, despre misterioasele si minunatele insule indoneziene si despre Sri Lanka; primul care a infatisat marea Indie, nu ca acea tara de fantome din povestile alexandrine, ci ca un tinut in buna parte vazut si explorat; primul care, chiar daca descrie pe alocuri enigmatic si confuz, aminteste despre caini si tungusii calareti de reni, despre Oceanul Artic cu ursii sai polari.
Renumele lui Marco Polo (1254-1324) este datorat atat calatoriei intreprinse in Asia, dar mai ales relatarii indelungatei sale calatorii in Cartea minunilor lumii, aparuta in prima versiune cu titlu Cartea despre varietatea lumii, cea mai importanta sursa documentara medievala asupra Asiei Centrale, merionale si orientale. Desi in carte apar pe alocuri unele exagerari si chiar informatii inexate mai ales asupra unor tinuturi necunoscute direct de marele calator, cele mai multe relatari au fost adevarate. Este lucrarea care, dupa cum apreciau G. Lespagnol si M. Fallex in a lor Geografie generalaIa (Paris, 1925), “deschide pentru Asia era geografiei moderne”.
Inaintea acestei peregrinari, o indelungata calatorie in Asia fusese intreprinsa de tatal si de unchiul lui Marco Polo, Niccolò si Matteo Polo, negustori bogati si intreprinzatori. Dupa o absenta care de un deceniu si jumatate, acestia s-au reintors la Venetia, unde Marco Polo traia singur in palatul familiei sale, mama lui murind cu cativa ani in urma. Astfel Marco Polo, la varsta de 17 ani, isi va insoti tatal si unchiul intr-o noua si temerara calatorie spre China, la curtea marelui han Kubilai. Cele aflate de Marco in cei trei ani cat a durat calatoria spre China si cei 17 ani cat a fost in slujba marelui han au fost relatate in celebra sa carte.
Parasind Venetia in anul 1271, cei trei Polo stabat Marea Mediterana si poposesc la Acra. Dupa o scurta calatorie la Ierusalim se intorc la Acra pornind in curajoasa lor expeditie spre China. Tinuturile pe unde trec sunt descrise de Marco Polo in lucrarea sa insistand asupra naturii locurilor, fizionomiei si bogatiei lor. Descrie Armenia “mica si mare”, “Turcomania” (Asia Mica) si mai ales Goergia, pe care Alexandru cdel Mare n-a putut-o traversa si nici tatarii cuceri, si care este protejata, pe de o parte de Marea Caspica, pe de alta parte de meterezele muntilor Cucaz. Urmand Valea Tigrului (Djilah), trec prin Mōsul(Mawsil), cu un comert prosper, si de unde provin “toate matasurile cunoscute sub numele de mosuline”, prin Bagdad (Bagdād), Basra, apoi navighaeza prin Golful Persic pana la stramtoarea Ormuz, de unde pornesc spre Pamir. Marco Polo descrie orasele persane si obiceiurile locuitorilor, aratand insa ca “Persia este o provincie mare de tot, care in vechime a fost tare nobila si bogata, dar care astazi este ruinata si pustiita de tatari”.