Cu cel puţin 500 de mii de ani in urma, oamenii au invatat cum sa folosească focul ca sursa de lumina. De-a lungul secolelor, iluminarea a devenit tot mai evoluata, azi putând ilumina chiar si clădiri si străzi doar prin apăsarea unui buton.

Primul bec cu fir incandescent a fost prima oara elaborat de JOSEPH SWAN in Anglia, 1878 si THOMAS EDISON in America, 1879.

EPOCA ELECTRICITATII

Primele lămpi cu curent au fost elaborate de SIR HUMPHREY DAVY in anul 1809. Acestea erau lămpi cu arc carbonic: la cei doi poli ai unei baterii s-a fixat cate o bagheta de carbon, acestea atigandu-se la locul contactului, producând o lumina incandescenta, alba.
Daca erau îndepărtate la aproximativ 10cm distanta, se obţinea un arc luminos alb, puternic.
Insa pana la apariţia generatoarelor, in 1831, lămpile cu arc caloric nu puteau deveni o metoda practica de iluminare.


PRIMELE BECURI
Lămpile cu arc carbonic emit lumina foarte puternica, dar au si dezavantaje: sunt mari, greoaie produc multa murdărie si necesita reglaj permanent.
De aceea cercetătorii au căutat alte soluţii.
In 1878 SIR JOSEPH a introdus o bucata subţire , carbonizata de celuloza intr-un glob de sticla, care ulterior a fost închis ermetic.
El a încălzit filamentul, pentru ca gazele din interiorul lui sa fie eliberate, apoi a aspirat gazele, obtinand vid in int. globului.


TOMAS EDISON: la un an după SIR JOSEPH, el a elaborat un bec in are filamentul era un fir subţire, carbonizat de bambus, iar in anul 1882 a construit prima centrala electrica in NEW YORK.
Aceasta producea curent pentru funcţionarea a 10 mii de becuri electrice.