Referat complex privitor la instiutia legitemi apararii in dreptul romanesc.Include si istoricul acestei notiuni de drept. De-a lungul timpului, legislaţiile penale au reglementat situaţiile în care persoana care săvîrşea o infracţiune, era absolvită de aplicarea vreunei pedeapse. Deşi, de la o epocă la alta denumirile s-au schimbat, în esenţă ele se refereau la acelaşi situaţii: minoritatea, legitima apărare, iresponsabilitatea, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea etc.
În antichitate, infracţiunea se reducea în special la aspectul ei material antrenînd o răspundere obiectivă, pedeapsa aplicîndu-se făptuitorului, indiferent dacă acţiona sau nu cu vinovăţie. Infracţiunea era definită ca o deviere de la ordinea ideală care era cheia de boltă a societăţii, ceea ce însemna că întotdeauna opera o prezumţie generală de răspundere. Această răspundere obiectivă însă era o excepţie chiar şi în legislaţiile din antichitate, deoarece Codul Hamurabi, legile grecesti, legile egiptene, legea romana, făceau deja distincţia dintre fapta punibilă şi faptele care cuprindeau o cauză care înlătura caracterul penal al faptei, admiţînd principiul răspunderii subiective. Acest principiu se concretiza, în practică, prin faptul că se sancţiona uşurinţa cu care s-a îmbatat infractorul şi nu fapta pe care a săvîrşit-o .
În sistemul codurilor penale actuale, răspunderea subiectivă constituie garanţia legală pentru cetăţeni, de a nu fi pedepsiţi decît dacă au săvîrşit cu vinovăţie o faptă care are un anumit grad de pericol social şi este prevazută de legea penală, cu condiţia să nu existe o cauză care să excludă răspunderea penală; de aceea, aceste cauze trebuie să fie
reglementate foarte precis în legea penală deoarece trebuie să se acorde un respect major oricărei vieţi umane, atît vieţii victimei cît şi vieţii inculpatului.

Secţiunea a II-a
Precedente legislative

În vechile noastre legiuiri existau unele dispoziţii cu privire la anumite cazuri în care nu era posibilă aplicarea unei pedepse pentru o faptă prevazută de legea penală. Astfel, în art. 59 al codului penal din Vechiul Regat, se prevedea că nici o crimă sau delict nu poate fi scuzată nici pedeapsa nu se va putea micşora decît în cazurile şi circumstanţele acelea în care legea declară fapta scuzabilă sau permite de aplica o pedeapsă mai puţin riguroasă .
Observăm că încă nu era format conceptul de cauze care înlătură caracterul penal al faptei, în această reglementare, dar a fost creat un cadru legislativ prin care, în anumite situaţii, făptuitorul nu putea fi pedepsit sau se instituia o răspundere atenuată.
Codul penal român de la 1864 prevedea, într-un capitol distinct, cauzele care apărau de pedeapsă sau micşorau pedeapsa, referindu-se la pierderea uzului raţiunii, legitima apărare, minoritatea şi alte scuze şi circumstanţe atenuante.
O reglementare completă a cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, se regăseşte în Codul penal din 1937, articolele 127 – 159, sub denumirea de cauze care apără de răspundere penală sau o micşorează. Aceste cauze sunt: alienaţia mintală şi alte cauze de inconştienţă, constrîngerea morală, starea de necesitate, legitima apărare, constrîngerea fizică, cazul fortuit, eroarea de drept şi de fapt, ordinul legii şi comanda autorităţii legitime, minoritatea, surdomutismul, provocarea, circumstanţe atenuante .

Referatul Legitima aparare - drept pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.