Genul liric este genul literar in care predomina exprimarea unor stari sau a unor sentimente. Acestea depasesc propria experienta de viata a autorului, comunicand trairi general-umane.
Vocea prin intermediul careia autorul isi exprima ideile sau starile de spirit reprezinta eul liric.
Ilustrativa in acest sens este poezia “Lacul” scrisa de Mihai Eminescu.
Cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc (George Calinescu) in opera caruia vibreaza intregul univers cu ecouri multiple, pana in cele mai tainuite profunzimi ale fiintei noastre morale, Mihai Eminescu a fost si va ramane mult timp “Luceafarul poeziei romanesti”.
Intre marile teme proprii creatiei lui Eminescu, alaturi de meditatii asupra artei, asupra vietii sociale sau asupra existentei, in general, slavirea iubirii si a frumusetilor naturii ocupa un loc important.
Natura si iubirea sunt unicul izvor, menit sa-i regenereze elanurile creatoare si sa-i restabileasca echilibrul launtric.
Acestei teme i se circumscriu poezii ca: “Sara pe deal”,”Floare albastra”,”Peste Varfuri”,”Fiind baiet paduri cutreieram”,”O ramai”…
Poezia “Lacul” a aparut in revista “Convorbiri Literare” la 1 septembrie 1876.
Poezia debuteaza cu decorul imaginar in care va avea loc intalnirea celor doi indragostiti. Astfel, lacul din inima codrului este plin de viata si de farmec, imagine realizata prin imbinarea elementelor vizuale (lacul,codru,nuferi,barca) cu cele auditive, generate de imagini motorii (“Tresarind”,”Cutremura”).
Tabloul de natura devine feeric, propice desfasurarii actului iubirii. Poetul resimte intim toate amanuntele plastice, componente ale acestui decor cu bogatia lui cromatica de un efect tulburator. Acesta este sugerat de epitetele: “Lacul albastru“,”Cercuri albe”, ”Nuferi galbeni”, creand o stare de liniste si de calm, stare intrerupta, usor, de imaginea sonora creata prin aliteratia r-r din: “Tresarind in cercuri albe/El cutremura o barca”.
Personificarile “tresarind in cercuri albe” si “cutremura o barca” au menirea de a umaniza natura, care, in lirica eminesciana, apare participativa la indeplinirea actului iubirii: “Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni il incarca/ Tresarind in cercuri albe/ El cutremura o barca”.
In peisajul tainic al naturii indragostitul isi asteapta iubita imaginara: “Parc-ascult si parc-astept/ Ea din trestii sa rasara/ Si sa-mi cada lin pe piept”.
Nuanta misterului este accentuata de aliteratia “parc-parc” si asonanta “e-e” din “astept” si “piept”, care creeaza rima imperfecta, dar exprima, in acelasi timp, trairea graduala a intensitatii sentimentului iubirii.
Intalnirea cu iubirea imaginara este concretizata in context de pronumele personal “Ea”, scris aplecat si cu alte caractere, fapt ce sporeste misterul creat in jurul acesteia.
Imaginea iubitei nu este realizata intr-un portret, dar acesta poate fi dedus din subtextul poetic. Ne ajuta in acest sens cuvintele “trestii” si “lin” folosite cu valoare stilistica, intrucat sugereaza trasaturile iubitei: suplete, gingasie, suavitate, finete, puritate si candoare.
Aparitia imaginara a iubitei dintre trestii atrage atentia asupra ideii ca natura si iubirea se intrepatrund pana la contopire.
Captivat de frumusetile iubitei, poetul doreste sa-si potoleasca setea de iubire (verbele la conjunctiv: ”sa sarim”,”sa scap”,”sa plutim”) in spatiul intim, existential, sugerat de metafora “luntrea mica”.
Natura preia sentimentele si starile euforice ale indragostitului, care-si exprima dorinta de a pluti pe aripile iubirii si de a se lasa prins in mrejele acesteia (metafora “sa plutim cuprinsi de farmec”).
Ademeniti de vraja, farmecul si misterul naturii sub lumina selenara (“Sub lumina blandei lune/ Vantu-n trestii lin fosneasca/ Unduioasa apa sune”), soaptele de iubire ale celor doi indragostiti se vor ingemana cu murmurul apelor si cu unduirea vantului. Sugestive in acest sens sunt aliteratia “n-n” din “inganati” si asonanta “a-a”, coroborate cu pesonificarea metaforica “glas de ape”.
Vibratia naturii ca “o cutie de rezonanta a sufletului romanesc” (Mihail Sadoveanu) este nuantata de inversiunile: “Vantu-n trestii lin fosneasca”,”Unduioasa apa sune”.
Nazuinta poetului catre o iubire ideala care sa-i ofere echilibru este neimplinita, pentru ca asteptarea sa este zadarnica :”Dar nu vine…Singuratic/ In zadar suspin si sufar”. Conjunctia adversativa “dar” din structura “dar nu vine” exprima trezirea poetului din starea de reverie, revenind la realitate.

Referatul Lacul - Comentariu - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.