Comparate cu viaţa şi cariera majorităţii celorlalţi compozitori, cele ale lui Johann Sebastian Bach au fost conţinute într-o sferă destul de restrânsă. Născut şi crescut în Turingia, el nu a călătorit niciodată mai la nord de Hamburg şi Lübeck, sau mai la sud de Carlsbad. Într-un mod la fel de restrâns se regăsesc şi călătoriile sale de la est la vest între Dresda (est) şi Kassel (vest). Întreaga sa desfăşurare geografică se poate găsi pe harta de alăturată, copiată din lucrările lui Christoph Wolff despre Bach (Chr. Wolff – Bach, Essays on His Life and Music. Harvard University Press, Cambridge, 1991).


În Eisenach, locul de naştere al lui Johan Sebastian, tatăl său Johann Ambrosius Bach (1645 - 1695) împreună cu fratele său geamăn Johann Christoph au venit în anul 1671, cel dintâi fiind trompet la curte, un rang important al oraşului. În 1668 el s-a căsătorit cu Elisabeth Lämmerhirt (1664 – 1694) născută într-o altă familie de muzicieni la Erfurt. Johann Sebastian s-a născut ca al optulea copil la 21 Martie 1685. Cei doi bunici de la care a luat numele sunt Sebastien Nagel, muzician în oraşul Gotha, şi Johann Georg Koch, pădurar ducal în Eisenach. Johann Sebastian a fost botezat în Biserica Sfântului Ghorghe (Georgenkirche). Înregistrarea botezului s-a făcut la 23 Martie 1685.
Familia Bach era una din cele câteva familii tradiţionale de muzicieni, care îşi duceau existenţa ca muzicieni ai oraşului, oraganişti şi cantori. Câţiva dintre ei, în special verii lui Johann Ambrosius Johann Michael şi Johann Cristoph au devenit compozitori de marcă.
Mama lui Johann Sebastian a murit în 1964 iar tatăl în 1965, aşa că, la 9 ani şi-a pierdut ambii părinţi în decursul unui singur an. Dintre cei cinci copii în viaţă Johann Sebastian şi Johann Jacob au plecat să locuiască la fratele lor mai mare, alt Johann Christoph, care era organist în Ohrdruf.

Acesta era organist la Biserica Sfântului Mihail (Michaeliskirche) încă din 1690. Johann Christoph era un muzician desăvârşit dar din păcate nu a avut o carieră strălucită. Făcuse parte dintre studenţii lui Johann Pachelbel, un faimos organist Thuringian din Erfurt care suferise influneţele muzicii italieneşti a vremii. Astfel, de la fratele său, a luat Johann Sebastian primele lecţii de claviatură, cel puţin aceasta este părerea generală. Dar date fiind tradiţia familiei Bach, şi talentul de necontestat al lui Johann Sebastian, este foarte probabil ca el să fi fost deja un muzician versatil, încă dinainte de a păşi pragul fratelui său. A urmat de asemenea liceul în Ohrdruf, a studiat latina, şi a cântat în corul şcolii. Când fratele său nu l-a mai putut întreţine, a plecat spre Lüneburg pe 15 Martie 1700, împreună cu colegul său de şcoală Georg Erdmann.

Conform unor vechi regulamente în Biserica Sfântului Mihail din Lüneburg veneau copiii cu o slabă condiţie materială, pentru a cânta în cor, şi a-şi plăti studiile de limba latină în şcoala din oraş. Bach care avea o minunată voce de sopran, împreună cu Erdmann cântau în “Corul de Dimineaţă” (Mettenchor). Pasul lui Bach către acest cor, pe lângă evidentele avantaje materiale, se poate interpreta şi ca un pas înainte în cariera sa muzicală. Şcoala avea o impresionantă tradiţie muzicală şi de asemenea o faimoasă bibliotecă muzicală, căreia cantorul Friedrich Emannuel Praetorius (1623 – 1695) i-a adăugat numeroase manuscrise muzicale. În total biblioteca număra peste 1022 de titluri din 175 de compozitori la moartea lui Praetorius. Aşa se explică probabil marea erudiţie muzicală a lui Bach, ca şi profunda cunoaştere a muzicii corale tradiţionale germane a secolului al XVII-lea.
Sfântul Mihail era de asemenea gazda “Ritterakademie”-ei, un colegiu pentru tinerii nobili unde se cultivau muzica şi manierele franceze. Se organizau periodic concerte ale faimoasei orchestre franceze, patronată de către ducele de Celle.
La sfârşitul acestei scurte perioade în Lüneburg, Bach devenise un virtuoz organist, cu ceva renume. Din moment ce este imposibil ca talentul său să apară din neant, este clar că în afară de practica pe care a avut-o în familie, a avut destule posibilităţi de a cânta şi la Lüneburg. Deşi nu se ştie nimic sigur despre asta, nu este exclus faptul că a luat lecţii de la colegul său mai în vârsă Georg Böhm. Acesta era organist la Biserica Sfântului Ion (Johanniskirche), şi a scris melodii pentru orgă de inspiraţie franceză, iar influenţa sa asupra creaţiei timpurii a lui Bach este evidentă.
Cel puţin la fel de importantă este şi influenţa lui Johan Adam Reinken, organistul în vârstă de 78 de ani al Bisericii Katharinenkirche din Hamburg şi probabil fostul profesor al lui Böhm, care se ştie că fusese în Hamburg timp de câţiva ani. Bach a călătorit la Hamburg de câteva ori tocmai pentru a se familiariza cu opera lui Reinken. Spre exemplu în vacanţa de vară a anului 1701 el a mers pe jos până la Hamburg (48 de km spre nord) pentru a-l asculta pe Reinken. Reinken de origine olandeză, face parte din şcoala marelui compozitor olandez şi organist al oraşului Amsterdam, Jan Pietersz, influenţat la rândul lui de către muzica engleză (Bull, Byrd, Gibbons, şa.). Astfel Bach a suferit nu numai influenţele muzicii franceze, cât şi pe cele olandeze şi chiar engleze. Sfârşitul perioadei de la Lüneburg este întrucâtva obscur, dar se ştie că a părăsit oraşul în jurul sărbaorii de Paşte a anului 1702.

Arnstadt, în vremea lui Bach era un oraşel de numai 3800 de locuitori. Şi aici a primit prima sa slujbă. În august 1703 este numit organist al Bisericii Noi (Neue Kirche) care era a treia ca mărime din oraş. Deja se pare că Johann Sebastian avea o oarecare valoare ca organist, având în vedere că a primit un salariu de două ori mai mare decât succesorul său în 1907, vărul său Johann Ernst. Datorită obsesiei pentru orgă el refuza să repete serios cu băieţii din corul şcolar al bisericii. A intrat în conflict, apoi în vara anului 1705 chiar într-o bătaie de stradă cu basul corului Geyersbach (după ce, se pare, că Bach i-a vorbit urât).
Mai târziu în 1705 a primit un concediu de 4 săptămâni ca să poată pleca la Lübeck să îl poată asculta pe Dietrich Buxtehude şi astfel în octombrie 1705 a mers pe jos 200 de mile până la acolo. Încă din acea perioadă a fost profund influenţat de muzica de orgă a lui Buxtehude, care era de asemenea şi un compozitor prolific de muzică vocală.
În loc de 4 săptămâni, Bach s-a reîntors la Arnstadt la mijlocul lui Ianuarie 1706. Autorităţile bisericii nu au fost mulţumite, iar folosind noile tehnici de orgă în timpul slujbei religioase a reuşit să semene confuzie în rândul congregaţiei. Mai mult, a fost acuzat că a coborât în cramă în timpul ceremoniilor, şi că a făcut muzică cu o necunoscută în biserică. Cei mai mulţi biografi presupun că era verişoara sa de-a doua, şi apoi soţie Maria Barbara. Este evident că Bach nu a trăit ca un sfânt în timpul petrecut la Arnstadt.
Foarte puţine lucrări au supravieţuit perioadei din Arnstadt, poate “Capriccio sopra la lontananza del suo fratello dilettissimo”. Mai departe, preludiul coral din “Wie schön leuchtet der Morgenstern”. O altă lucrare din tinereţea sa este şi “Prelude and Fugue in G Minor”.

După ce a obţinut demisia din Arnstadt, a plecat spre o nouă perioadă a vieţii sale în Mühlhausen. Aici pe 2 decembrie 1706 murise Johann Georg Ahle, organistul bisericii Blasiuskirche, şi astfel în după-amiaza de Paşte a aceluiaşi an, Johann Sebastian Bach dădea concurs pentru aceasta slujbă (cantata “Christ lag in Todesbanden”). A obţinut prestigioasa poziţie în iunie a aceluiaşi an. Aici lucrurile au mers mai bine decât la Arnstadt, ba mai mult o mică moştenire de la unchiul său Tobias Lämmerhirt, a făcut posibilă căsătoria sa cu Maria Barbara Bach, verişoară de a doua. Pe 17 octombrie 1907 Sebastian şi Barbara au celebrat ceremonia la Biserica din Dornheim.
În Mühlhausen, Bach a prins interes pentru compunerea muzicii vocale de biserică. Acest interes îşi poate avea rădăcinile în Abendmusiken-ul lui Buxtehude. Cert este că biserica de aici avea o tradiţie a muzicii vocale mai bogată şi se constituia într-un decor mai favorabil muzicii vocale decît biserica din Arnstadt.
În orice caz primele cantate ale lui Bach sunt capodopere ale genului, “Gott ist mein König” fiind chiar tipărită. Ea a rămas de fapt singura tipărită în timpul vieţii sale. Nici una din operele lui Telemann sau ale lui Händel nu fuseseră tipărite încă, aşa că era un mare succes pentru compozitorul de numai 22 de ani. Nu a trecut mult, însă şi Bach a devenit nesatisfăcut de posibilităţile acestei muzici. Datorate şi disensiunilor din cadrul bisericii, cât mai ales incendiului care mistuise un sfert din oraşul Mühlhausen pe 30 mai 1907. Această catastrofă a avut un impact economic mare, şi a dus la u climat mai puţin favorabil muzicii de biserică. Un alt motiv ar putea fi ambiţia lui Bach, nerăbdător să îşi îmbunătăţească poziţia socială şi condişia materială. Cu reputaţia sa de virtuoz al orgii, ca şi cea de compozitor, a putut să îşi depăşească poziţia din Mühlhausen în numai un an. În ciuda acestor lucruri Bach a reuşit să îşi menţină o bună relaţie cu oraşul Mühlhausen. A continuat să supravegheze construirea orgii bisericii Blasius, care s-a făcut la recomadările sale. Prietenia sa cu pastorul Eilmar a continuat de asemenea, acesta din urmă devenind naşul primei fetiţe a lui Bach, Catharina Dorothea.