Marea in istoria universala. Marea Neagra la rascrucea drumurilor din Europa si din Asia. Numele Marii Negre de-a lungul timpului. Geografia Marii Negre: caracteristici principale ale litoralului si ale climatului. Drumurile terestre si fluviale: "legea istmurilor". Marele faze ale dezvoltarii istorice.

Marea, prin toate problemele pe care le pune spiritului si prin toate posibilitatile oferite dezvoltarii materiale a popoarelor si civiliztiilor reprezinta un cadru foarte indicat pentru a trata despre marile curente ale istoriei universale. In mod deliberat ne folosim chiar de titlul bine cunoscutei lucrari a D-lui Jaques Pirenne, a carui expunere este in foarte mare parte cea a fazelor succesive ale rivalitatii ce opune, incepand cu zorii istoriei imperiul continental puterii maritime. N. Iorga folosea o metoda analoaga, atunci cand isi intitula lucrarile pregatitoare pentru a sa Incercare de sinteza a istoriei omenirii: Chestiunea Dunarii, Chestiunea Marii Mediterane, Chestia Oceanelor. Metchinikov studia raporturile dintre "civilizatie si marile fluvii istorice", al caror curs ajungea inevitabil la mare si la ocean, etape necesare ale progresului. Tot ca "punct de plecare a progresului" era considerata marea de catre Sir James Frazer, care constata ca "legile naturale au impus [...] ca toate marile civilizatii ale lumii sa se nasca pe pamanturi roditoare, bine udate si supuse influentei atmosferei marine".
Trebuie intr-adevar sa recunoastem ca in lipsa altor elemente cronologice, istoria poate fi impartita in etape, al caror criteriu determinant poate fi cadrul geografic al vreunei mari sau al vreunui ocean. Cine ar putea de pilda tagadui ca istoria antica -cel putin in cea a Europei si a Orientului Apropiat- nu se concentreaza, ca sa zicem asa, in jurul Mediteranei? Numele insusi al acestei mari, care o situeaza in centrul lumii locuite, constituie o dovada evidenta. Mediterana este cea care a vazut inflorind rand pe rand pe tarmurile ei civilizatia egiptena, feniciana si cretana, apoi cea a Eladei clasice si a lumii elenistice, pentru ca apoi sa se trezeasca asezata "in centrul teritoriilor' stapanite de Imperiul roman. In evul mediu, Bizantul, succede mai intai Romei, pentru a imparti mai intai stapanirea "marii interioare" cu Islamul, pe de o parte, si cu repubilcile negustoresti din serviciul cruciadelor, pe de alta parte.
Istoria moderna, dimpotriva, este inainte de toate o problema a Atlanticului. Daca, la fel ca navigatorii din epoca medievala ar stabili portulanul marilor perioade ale istoriei universale, numele porturilor ar fi prin ele insele o indicatie suficienta. Care sunt intr-adevar marile porturi ale lumii antice? Sidon, Tyr, Pireu, Alexandria, Rhodos, Cartagina, la care se adauga cele ale Imperiului roman din bazinul occidental al Mediteranei: Ostia si Massalia. In evul mediu, Constantinopolul cunoaste o stralucire fara pereche, pentru a ceda apoi concurente tot mai active a porturilor italiene: Venetia, Pisa si Genova si a Levantului, lista la care trebuie sa fie adaugat mai tarziu marele port catalan din Barcelona si Marsilia renascuta. Toate aceste emporia sunt centre ale traficului mediteranean.
In epoca moderna viata economica se deplaseaza, o data cu marile descoperiri, pe tarmurile Oceanului. De la Cadiz si Lisabona, comertul international ajunge in porturile flamande, olandeze si engleze, a caror suprematie se afirma in secolul al XVIII-lea. Cu toate acestea porturile franceze de la Atlantic cunosc, de asemenea, o mare prosperitate, in timp ce sfarsitul secolului al XIX-lea ridica la prim rang Hamburgul si porturile americane. Cu toate acestea, canalul de Suez a restituit Mediteranei o parte din vechea sa importanta: bazele navale, care fixeaza pe tarmurile sale jaloanele Imperiului britanic, se intind de la Gibraltar la Port-Said, trecand prin Malta, Cipru si Alexandria.
Intr-un cadru mai restrans, limitat de un orizont marginit la evenimentele locale, marea inferioara sau secundara punea aceeasi problema statelor riverane. Pentru istoria polona exista o "problema baltica", care priveste nu mai putin Suedia sau Danemarca, Rusia sau Prusia, ca sa nu mentionam decat puterile erei moderne. "Problema Adriatica" a influentat din totdeuna dezvoltarea istorica a Italiei, de la Imperiul roman pana in zilele noastre. "Problema pontica", pe care incercam sa o schitam, este mai complexa. Este vorba intr-adevar, de o mare aproape inchisa, care nu comunica cu Mediterana decat prin ingusta iesire a Stramtorilor; cu toate acestea, datorita marilor fluvii care se revarsa in ea din adancurile stepei sau din masivele Europei Centrale, datorita retelei multiple a drumurilor comerciale ce ajung in porturile ei, ea merita tot atat de mult ca si alte mari, mai deschise curentilor din larg, numele de "placa turnanta" a marelui trafic si a schimbulrilor internationale. Acest caracter de zona de tranzitie si de rascruce intre Europa si Asia il imprima popoarelor si statelor stabilite pe litoralul ei. Indeosebi acestui factor maritim istoria romanesca ii datoreaza faptul ca este alceva decat cea a tarilor ramase departe de marile drumuri comerciale si la adapost de razboi si care poate de aceea sunt cu mult mai fericite in epocile de criza, caci nu atrag asupra lor atentia prea sustinuta a diplomatilor si a strategilor. Avem de-a face aici insa fara indoiala cu reversul inevitabil al medaliei: interesul istoric pe care il trezeste o regiune geografica este un privilegiu care se plateste scump. In tot cazul, istoria romaneasca nu ar putea fi inteleasa fara sa se tina seama de drumurile si influentele care se incruciseaza pe teritoriul unde ea a evoluat, astfel incat l-au facut o adevarata rascruce a civilizatiilor si a negotului, dar si, din nefericire, a invaziilor si a razboaielor. In acest ansamblu de imprejurari, pe care o intreaga scoala construise stiinta noua si ambitioasa a geopoliticii, Marea Neagra se afla prin forta lucrurilor pe primul plan al interesului si al cercetarilor.
Dintre toate problemele privind Marea Neagra, nu exista alta mai caracteristica si totodata mai putin cunoscuta decat cea a numelui ei, oricat de paradoxala ar putea parea aceasta afirmatie. Intr-adevar, nimeni n-a ignorat dubla ei denumire: Pontul Euxin in antichitate si Marea Neagra in epoca moderna, dar nu demult s-a observat ca ambele au un izvor comun, ba mai mult, ca reprezinta la origine un sens analog. Euxin (euxeinos) insemna "ospitalier"; dar acesta nu era decat antiteza primului nume, pe care navigatorii greci din timpurile antice il dadusera unei mari necunoscute si inspaimantatoare pentru ei. Ea incepuse prin a fi tocmai contrariul: axeinos, marea ostila, neospitaliera, cu furtuni neasteptate si cu tarmurile populate de barbari si de monstri hiperboreeni. Studiul mai aprofundat al limbilor iraniene a dezvaluit existenta unui termen care aminteste in mod ciudat numele dat de catre greci : este akhshaena, intunecat, inchis adica tocmai nuanta care se regaseste tocmai in numele modern. Élie de la Primaudaie dezvaluise existenta unui cuvant in limbajul "indigen" al marii: asken, care se apropie mai mult de akhshaen; dar el nu i-a acordat prea multa importanta, astfel ca meritul de a fi putut reconstitui etimologia exacta i-a revenit lui Boisacq si Vasmer. Navigatorii eleni, veniti din Egeea in periplul obisnuit, al caror orizont era fragmentat de nenumarate arhipelaguri, traverseaza Stramtorile si se gasesc deodata intr-un spatiu necunoscut, fara insule si peninsule, unde doar Crimeea si Dobrogea le ofereau adapost pe promontoriile lor. Ei retin numele pe care il aud pronuntat la de popoarele iraniene pe care le intalnesc pe tarmuri, dar il adapteaza dupa propriul lor limbaj si-i dau sensul care li se pare ca i se potriveste cel mai bine; dar apoi, pentru a-si atrage protectia zeilor, numele de rau augur este schimbat in sens opus, asa cum in timpurile moderne Capul Furtunilor va deveni Capul Bunei Sperante. Romanii n-au facut altceva decat sa accentueze cuvantul pontus ( ), care caracterizeaza marea in general si care a sfarsit prin a lua in acest caz un sens particular, "pontic" fiind rezervat in zilele noastre Euxinului anticilor.

Referatul Istoria Marii Negre - istorie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.