“Amintiri din copilarie” reprezinta opera de maturitate artistica a lui Creanga, dovedind un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat si cu o exceptionala capacitate de fixare a unui univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana.
Cartea este un “roman” al varstei inocente si al formarii, al modelarii umane. Proiectata in spatiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilaria nu reflecta numai dominantele varstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, “Amintiri din copilarie” este si o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in spiritul obiceiurilor fixate printr-o existenta multimilenara.
Principala grija a autorului este insa evocarea varstei de aur pentru ca, daca prin amanunte Nica este propria sa ipostaza, asa cum i-o pastreaza amintirea, tipologic vorbind, eroul sau este “copilul universal” (G. Calinescu): “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand lumea asta si pamantul”.
Izvoarele de inspiratie sunt autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva indepartata a maturitatii, fiind dominata de un impuls afectiv greu de stapanit: nostalgia.
Constructia textuala nu urmeaza rigorile compozitiei clasice. In cele patru parti, scriitorul nu urmareste o ordine cronologica a desfasurarii faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referinta in formarea eroului.
Partea I se deschide cu evocarea scolii, ridicata prin stradania parintelui, unde s-a adunat o multime de baieti si fete, printre care si Nica. Dar copiii nu inteleg rostul invataturii, asa ca primesc in dar pe “Calul Balan” si “Sfantul Nicolai” pentru a-i indemna in acest sens. Nica va raspunde numai la staruintele mamei si ale bunicului David Creanga.
Rupt de vatra satului, Nica pleaca impreuna cu bunicul sau la scoala din Brosteni. Aici, eroul va avea parte de o serie de peripetii: caderea in Ozana, sederea in gazda la Irinuca, umplerea de raie capreasca, fuga cu pluta pe Bistrita.
Bunicul sau David le-a spus parintilor lui Nica , Smaranduca si Stefan ca ar fi bine ca baiatul lor sa stie putina carte. De aceea amandoi au plecat spre Pipirig pe un ger napraznic. Mai sus de Vanatori cum au trecut peste apa Neamtului lui Nica i-au alunecat ciubotele si a cazut in Ozana. Bunicul l-a scos repede din apa murat pana la piele si “inghetat”, i-a scos ciubotele din picioare , l-a invelit intr-o sarica de Cashina si l-a bagat intr-o desaga de cal. Ajunsi la casa bunicului in Pipirig, dupa cateva zile avand opinci si obiele de suman noi, impreuna cu fratele sau Dumitru si cu parintele Alexievici de la Dorna au plecat la Farcasa si de aici la Brosteni unde au fost asezati la o gazda pe nume Irunuca, care avea o cocioaba pe malul stang al Bistritei. Aceasta femeie avea barbat si “ o fata balcaza si lalaie”. Dupa ce a plecat bunicul lor acestia s-au dus la scoala. Avand plete , profesorul l-a pus pe unul din scolari sa-I tunda chilug. Dupa o perioada intr-o dimineata sau trezit “plini ciucuri de raie capreasca”de la caprele Irinucai. La scoala nu i-au mai primit, merinde nu mai aveau iar pe bunicul lor nu avea cine sa-l anunte. Dar intr-o zi aprope de Buna-Vestire, vremea s-a incalzit, omatul s-a topit, paraiele au inceput sa curga , iar Bistrita sa umflat di mal in mal, cat pe ca sa ia casa Irinucai. Cand Irinuca era dusa in sat Nica si fratele sau s-au urcat pe munte, la deal de casa Irinucai s-au aruncat in paraul alb ca laptele, au urnit o bucata de stanca care pornind la vale a trecut prin gardul si tinda Irinucai pe care le-au daramat. De frica au fugit cu plutele pana la Borca, iar de aici impreuna cu doi plaiesi au plecat spre cas bunicilor la Pipirig.
Inceputul partii a II-a sta sub semnul lirismului nostalgic, evocarea indreptandu-se asupra casei parintesti, a locului unde s-a nascut ,satul Humulesti, a fratilor si surorilor lui. De asemenea autorul evoca chipul mamei pe care si-o aminteste cu mare placere odata cu amintirile copilariei.
Autorul isi mainteste ca desi crescuse , in loc sa devina intelept el tot mai facea nazdravenii. Desi parintii se gandeau la neajunsurile vietii,Nica impreuna cu fratiii si surorile lui erau cei mai fericiti si se prindeau mereu in diverse shotzii cum ar fi:
-cand mama lor dormea ie incepeau sa cante , cand tatal lor venea de la padure plin de promoroaca(zapada) il speriau, scoteau matele de prin ocnitze si le zmotoceau pana ii zgariau si ieseau din casa.Tatal lor era mai ingaduitor la nazdraveniile lor, spre deosebire de mama lor care statea toata ziua cu ei acasa , de-i scoteau fire albe.
Prima intalplare pe care o povesteste este legata de uratul de anul nou. De sfantul Vasile , impreuna cu lati copii s-au dus cu plugul. Desi mama s-a nu l-a lasat sa plece el tot a fugit de acasa , farand “beshica de porc”. Au plecat la urat la popa Oshlobanu care care de cum i-a vazut a inceput a le trage cateva “nasteri indesate”, apucand sa fuga dar fara sa-I ureze popii. Au mares mai departe in ograda lui Vasile Anitzei, dar si aici femeia acestuia i-a gonit deoarece tocmai scotea colacii din cuptor. Daca au vazut ca nu ii primeste nimeni s-au hotarat sa plece pe la casele lor.
O alta nazdravanie a lui Nica este cea cu zmantanitul oalelor. Creanga isi aduce aminte cu mare placere cum incepea sa adune smantana din oalele de lapte , mintindu-si mama ca poate stigoaicele sau strigoiul au furat smantana.
Mos Chiorpec, “ciubotarul,megiesul nostru” avea mare necaz pe Nica deoarece se ducea mereu sa-I ceara curele ca sa-si faca bici. Si pentru ca nu scapa de el prea usor, mos Chorpec ii tragea un pui de rabuiala de radeau toti ucenicii acestuia.
Una dintre cele mai cunoscute intamplari ale lui nica este “la cirese”. Intr-o vara ,de Mosi a fugit de acasa si sa dus la mos Vasile , fratele mamei ca sa fure cirese. Ca pretext a intrebat-o pe matusa Marioara daca varul sau Ion este acasa ca sa meraga la scaldat . Apoi si-a luat ziua buna de la matusa si crezand ca a pacalit-o s-a urcat in cires. In timp ce culegea cirese matusa marioara s-a apropiat de cires cu o jordie in mana. Reusind sa coboare din cires a luat-o la fuga prin lanul de canepa. Matusa dupa el , era cat pe ca sa-l prinda, dar el fiind mai iute de picior a reusit sa scape de matusa Marioara si s-a indreptat spre casa parinteasca. Spre seara mos Vasile cu vornicul si paznicul au strigat la usa casei , spunandu-i tatei ca ciresele si canepa i-au fost stritcate. Pana la urma s-au impacat , tata a platit stricaciunile iar Nica aprimit o “chelfaneala buna”.