Personajul principal al nuvelei este preotul Trandafir care,pe parcursul povestirii primeste porecla de ,,Popa Tanda’’,de unde şi titlul nuvelei.Porecla vine de la verbul ,,a tandali” care semnifica ,,a pierde vremea’’ cu referire la incercarile sale de a lamuri satenii sa munceasca,incercari pe care acestia le considerau ,,tandalitura’’,pierdere de vreme.
De la inceputul naratiunii aflam ca personajul principal este la prima tinerete.
Dintr-UN portret schitat sumar,se desprinde chipul unui om cu invatatura buna de carte,voce frumoasa(asa cum cere profesia),care vorbeste ,,drept şi cumpanit’’,fiind ,,harnic şi grijitor’’.Este deci UN om echilibrat,drept indemanatic şi priceput,caci ,,face din nimic ceva’’,gospodar şi strangator:,,Strange,drege şi culege’’.Toate aceste calitati sunt umbrite de o meteahna:,,Este cam greu la vorba,cam aspru la judecata:prea de-a dreptul,prea verde fatis’’,adica spune omului direct ce impresie are despre el ,fara ocolisuri şi menajamente.Acest fel deschis şi sincer de a fi ii va schimba intreaga existenta,determinand transferul sau in satul Saraceni.Firea dinamica şi energica a preotului se manifesta şi aici:El incearca sa-I scuture pe sateni din nepasarea lor,sai aduca prin munca,la o situatie materiala buna,de pe urma carea ar fi profitat şi el.Increzator in puterea cuvantului, nu pregeta sa le vorbeasca oamenilor,chiar sa umble din casa-n casa,dandu-le sfaturi, intai cu vorbe blande apoi ironice şi amenintatoare.Nimic nu-i reuseste insa pe acesta cale.Disperarea care-l cuprinde are şi cauze de natura materiala, caci zestrea preotesei se sfarsise,iar familia trebuia intretinuta.Impins de nevoi se apuca de lucru,fiind astfel primul care profita de binefacerile muncii.El,inaintea celorlalti,experimenteza personal toate sfaturile date satenilor, pune in practica tot ceea ce teoretic ii invatase pe altii.