Ingineria genetică părea un termen desprins din domeniul SF.Astăzi, ea a devenit o realitate bine conturată şi cu rezultate compromiţătoare în genetică.
Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode şi tehnici de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel celular şi molecular.
Astfel se obţin microorganisme, plante şi animale, reprogramate genetic, în al că-
ror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile şi transmisibile stabil la descen-
denţi.
Ingineria genetică utilizează cultura in vitro a celulelor, ţesuturilor animale şi ve-
getale şi tehnica ADN recombinat. Această tehnică prezintă avantajul că poate depăşi barierele de specie adică, permite transferul ADN-ului de la o specie la alta.
Ea presupune folosirea unor vectori, enzime specifice şi microorganisme. Vectorii
utilizaţi sunt virusurile şi plasmidele. Ei transportă genele de interes.
Enzimele sunt endonucleazele de restricţie care “taie” în anumite puncte secven-
ţele de nucleotide, făcând posibilă izolarea genei şi ligazele care “sudează” gena de in-
teres în vector.
Microorganismele utilizate sunt bacteriile şi drojdiile.
Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite ge-
ne, multiplicarea sa, construirea unor molecule de ADN hibride şi transferul de la o
specie la alta (chiar de la procariote la eucariote).
În urma transferului de gene rezultă organisme transgenice.
S-au obţinut astfel soiuri de grâu rezistente la rugini, plante capabile să fixeze azo-
tul atmosferic, plante horticole cu flori de culori neobişnuite.
Aceleaşi tehnici au permis obţinerea unor rase de oi şi vaci care dau lapte cu un conţinut ridicat de proteine şi a unor rase de iepuri ce posedă gena pentru sinteza hor-
monului de creştere.Drept urmare, cresc mai repede, sunt mai mari şi au carnea mai fragedă.
Progresul în domeniul tehnologiei ADN recombinat au permis efectuarea de cer-
cetări privind terapia genică umană, care constă în transferul unor gene normale în lo-
cul celor mutante.
Se preconizează transferul în genomul uman a genelor pentru metabolizarea galactozei, pentru pentru sinteza insulinei, a hormonului de creştere şi a interferonului.
O altă tehnică utilizată de ingineria genetică este hibridarea somatică în urma căre-
Ia rezultă hibrizi somatici interspecifici la plante şi animale.Ea se bazează pe fuziunea
in vitro în cultură mixtă a celulelor somatice aparţinând indivizilor din specii diferite.
Tehnica utilizează agenţi care măresc viteza şi frecvenţa de fuziune şi medii de cultură
selective pentru creşterea şi dezvoltarea celulelor hibride.
La plante hibridarea somatică se relizează cu ajutorul protoplaştilor, celule la care
peretele celular a fost distrus prin tratament enzimatic. Astfel, prin hibridarea grâului comun cu secara s-a obţinut o nouă specie Triticale, care conţine cromozomii şi carac-
terele ambelor specii.
La animale s-au realizat hibrizi somatici de tipul: om x şoarece, om x ţânţar, şoa-
rece x găină, hamster chinezesc x şoarece.
La hibrizi somatici vegetali şi animali are loc eliminarea preferenţială a cromozo-
milor uneia dintre speciile genitoare, rezultând hibrizi celulari asimetrici. Aceştia sunt utilizaţi în alcătuirea hărţilor cromozomale.
Prin această tehnică s-au obţinut celule de tip Hibridoma (celule hibride rezultate
din celule producătoare de anticorpi şi celule tumorale).
Acestea au capacitate nelimitată de creştere şi înmulţire în culturi artificiale în culturi artificiale şi produc cantităţi mari de anticorpi.Cu ajutorul lor au fost sintetizaţi monoclonali capabili să recunoască un singur tip de antigene pe care pe care le inacti-
vează. Ei sunt utilizaţi în terapia cancerului.